S-au împlinit de curând 600 de ani de la menţionarea în documente a satului lui Pârtea şi Tatomir, pe care, prin actul din 13 aprilie 1415, Alexandru cel Bun, voievodul Moldovei, îl dăruieşte mănăstirii de la Humor. Mai târziu, parte a acestei „moşii“ va deveni comuna Pârteştii de Jos, alături de Cacica şi de Pârteştii de Sus. Le aflăm pe toate din monografia semnată de dr. Ioan Ieţcu, Pârteştii de Jos, ediţia a doua, revăzută şi completată, apărută anul acesta la editura Muşatinii. Coordonatorul acestui volum este unul dintre fiii comunei şi în 2000 a publicat prima ediţie, din dorinţa de a strânge laolaltă „viaţa“ locului şi oamenii ei. Autorii acestei monografii prezintă zona exhaustiv, sistematic, din punct de vedere istoric, geografic, al resurselor zonei, antropologic. Aflăm cu ce se ocupau oamenii locului, dar şi cum arată portul lor tradiţional şi care erau/sunt obiceiurile la horă. Aflăm detalii despre şcoala din Pârteştii de Jos, inclusiv un tabel nominal al directorilor săi. Astfel de liste sunt frecvente în partea a doua a cărţii de 640 de pagini, dedicată destinelor umane legate de sat. Economişti, ingineri, profesori, muzicieni şi artişti plastici sunt prezentaţi uneori în detaliu, întotdeauna în cuvinte frumoase de autorii cărţii. Bogat ilustrată cu documente, monografia este o operă de suflet. Dr. Ioan Ieţcu este absolvent al Facultăţii de Medicină Generală din Iaşi, medic de medicină fizică, balneoclimatologie şi recuperare medicală.