Este a patra colaborare a cunoscutului regizor, precedentele fiind, în ordinea punerii în scenă: „Unchiul Vania” de Cehov (premieră 2007; cinci premii UNITER) „Strigăte și șoapte” de Ingmar Bergman (premiera în 2010; trei premii UNITER) și „Hedda Gabler” de Henrik Ibsen (premiera în 2012; premiul pentru Kézdi Imola – actriță în rol principal). Toate cele trei spectacole se joacă și în prezent, chiar dacă de la premiere s-au mai schimbat distribuții.

La conferința de presă care a precedat avanpremiera spectacolului „Oedipus”, Robert Icke s-a arătat fascinat de modul în care piesele de teatru pot face să explodeze genurile, așa cum evenimentele pot exploda vieți: „Toată lumea face greșeli din când în când.

Toată lumea se abate de la planul inițial. Dar ce ne facem când greșelile noastre sunt, de fapt, planul în sine? Ce se întâmplă dacă aceste greșeli nu mai pot fi anulate? Care este soarta noastră? Suntem doar actori într-un scenariu care a fost scris deja? De către părinții noștri? De către zei? De propriile noastre corpuri? Cum putem ajunge să ne cunoaștem suficient de bine?”.

Întrebările sunt multe și esențiale pentru ființa noastră. Și de un asemenea text se apropie Andrei Șerban: „Textul mi-a plăcut foarte mult, reține povestea lui Sofocle aproape în amănunt, nu-l trădează deloc. Cunoaștem povestea, știm bine ce se va întâmpla, iar dacă nu ne surprinde, nu e bine deloc. Eu merg la teatru să fiu surprins”.

Totodată, el a mărturisit că îi place ideea de a lucra și de avea două distribuții, deoarece doi actori nu joacă același rol la fel: „Sunt multe variații, fiecare actor în parte completează rolul, aduce lucruri noi, fiecare aduce ceva bun, împlinește, rotunjește rolul”.

Având două distribuții, spectacolul a avut și două premiere, la 11 și 12 martie. Ambele au fost sold out, așa cum au fost toate spectacolele puse în scenă de Andrei Șerban la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca.