Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Un dramaturg călare pe două epoci

Viața Medicală
Candid STOICA miercuri, 6 noiembrie 2013

Cea mai recentă punere în scenă a piesei „Omul care a văzut moartea“, de la Teatrul Naţional Bucureşti, este subiectul cronicii semnate de Candid Stoica, la rubrica Scena ca o lume.

   Victor Eftimiu a irupt în literatura româna la vârsta de 22 de ani cu basmul „Înşir-te mărgărite“, a trăit peste 80 de ani, a avut o viaţă prosperă, a câştigat enorm, a scris imens şi a avut un succes considerabil, atât pe scenă, cât şi în viaţa de zi cu zi, fiind director de teatre la Bucureşti, Cluj, Timişoara, academician, mason, având abilitatea strategică de a se pune bine şi a profita de toate regimurile pe care le-a străbătut cu fruntea sus, cu emfază şi cu demagogia de rigoare a epocii respective. Piese în versuri şi în proză, basme, piese istorice, mitologice, cu haiduci, filozofice, satirice, şi, bineînţeles, chiar piese realist socialiste. Catalogat de unii critici ca un Vasile Alecsandri modern, de alţii ca un Edmond Rostand român, a scris peste 40 de piese pe placul publicului, mii de poezii, 701 sonete, nuvele, schiţe, romane, publicistică, pamflete, memorii, aforistică, scrieri pentru copii şi tineret, chiar şi un roman ştiinţifico-fantastic. Balada „Măr de aur“ din „Înşir-te mărgărite“ şi „Arunci un pumn de aur“ din „Cocoşul Negru“ au fost recitate de mii de aspiranţi la favorurile Thaliei. Printre multele, marile succese, maestrul Eftimiu este autorul unei mistificări celebre, prezentând piesa Achim, tradusă de el, ca un text semnat de A. P. Cehov. A fost crezut până când, tot el, a dat la iveală adevărul. De asemenea, e autorul unor reflecţii teribile: Jos labele de pe tricolor! Sau: Sunt sătul de lichele, daţi-mi o canalie!
   Înfruntând ironiile confraţilor, a fost singurul autor român care şi-a comandat statuie, fiind încă în viaţă, pe care a amenajat-o în faţa blocului în care locuia (un bust semnat de Paciurea).
   Omul se prezenta cuceritor de inimi şi colecţionar de aplauze. Contemporanii mărturisesc că autorul „Marelui Duhovnic“, al „Atrizilor“, al „Ringalei“, al lui „Prometeu“ şi a altor zeci de piese, unele din ele pierdute, a câştigat din profesie mai mult decât oricare alt scriitor român, dar acest „nabab“ se revărsa în torente de generozitate: nimeni n-a dat mai mult şi la mai mulţi.
   Omul care a văzut moartea, o modestă satiră a vieţii provinciale, scrisă în urma unui pariu, jucată prima oară de o companie particulară din 1928, n-a avut succes. Reluată imediat la Naţionalul bucureştean, a fost un triumf, fiind apoi jucată până la epuizare de teatrele din provincie şi de echipele de amatori. Eu însumi am jucat într-o echipă de amatori a tipografilor rolul farmacistului Leon, la 25 de ani. Un spectacol de televiziune din timpul împuşcatului, cu Ştefan Bănică în rolul Vagabondului, a făcut ca piesa să fie cunoscută prin toate cătunele patriei.
   Spectacolul actual al Naţionalului are loc într-una din noile săli cochete inaugurate într-un ritm tot mai alert de dl Caramitru, desfăşurându-se într-un decor idilic, aparţinând Corinei Grămoşteanu, amintind de „Cântarea României“ sau de emisiunea de televiziune „Memoria pământului românesc“, este o realizare modestă a regizorului Dan Tudor, care a devenit extrem de productiv, fiind prezent pe aproape toate scenele bucureştene. Asta cu toate eforturile vizibile pe care le fac marii actori ai Teatrului Naţional de a realiza o mare performanţă artistică. Începând cu Costel Constantin (nu-l mai văzusem de la acel nefericit „Apus de soare“ din vremea lui Dinu Săraru), continuând cu Adela Mărculescu (într-o ipostază fermecătoare) şi terminând cu Marius Bodochi, eforturile lor fiind încununate de multe ori cu succes. Alături de ei, mai tinerii Răzvan Oprea şi Florentina Ţilea reuşesc să ofere spectatorilor un spectacol coerent, când amuzant, când încrâncenat, de multe ori spumos, în dulcele stil clasic, când totul se termină cu bine şi cu pupături în Piaţa Independenţei.
   Rolul-cheie, generos, plin de multiple valenţe şi faţete al Vagabondului, deşi, cred, cerea un alt tip de actor, mai briant, este interpretat cu succes de Lari Giorgescu, laureat al festivalului „Caragiale“, cu destule lacune, cu destule minusuri, în ciuda unei vorbiri bolovănoase, dar având în vedere vârsta interpretului şi mica lui experienţă scenică (rolul pentru care a primit premiu era fără cuvinte), poate fi trecut la realizări. O figură destul de bună face nu prea tânărul Răzvan Oprea în rolul unui mic oportunist, precum şi foarte tânăra şi fragila Florentina Ţilea, amândoi aducând pe scenă odată cu stângăciile începutului de carieră promisiunea certă a unor viitori valoroşi actori.
   Compoziţia cea mai grea, cea mai susţinută, chiar neaşteptată o realizează Marius Bodochi în rolul farmacistului Leon, pe care şi-o poate trece la activ ca o excelentă izbândă profesională. Dl Leon al său este scorţos până la limita extremă, antipatic cât încape şi urâcios peste măsură şi pentru toate elementele acestea negative merită toate felicitările. Cred că ar putea juca cu mare succes rolul lui Iago, dacă s-ar găsi un Otello autentic (sunt destui actori de culoare în ţară).
   Felicitări TNB, care a deschis stagiunea de toamnă într-un ritm alert cu două piese româneşti din secolul trecut („Micul Infern“ şi „Moartea unui vagabond“) şi cu o alta din secolul 19 („Revizorul“) în patru săli noi (sala Mică, sala Media, sala Pictura şi sala Studio). Ar fi putut deschide stagiunea cu o piesă românească actuală, dar probabil, administraţia teatrului fiind ocupată cu marea reconstrucţie a Teatrului Naţional, n-are timp să se ocupe de piesele dramaturgilor contemporani, preferându-i pe cei morţi. Sau, probabil, se aşteaptă ca mai întâi dramaturgul să moară ca mai apoi să i se joace o piesă…
   Am mai scris şi nu mă sfiesc să repet: o serie de excelente piese actuale aşteaptă de ani de zile ca secretarii literari să le citească: „Ah, ce bine să faci amor pe ploaie“ (o piesă despre Revoluţia din decembrie 89) şi „Poftă bună, canibali“, amândouă ale lui Radu Iftimovici, autorul primei piese scrisă şi jucată după evenimentele din decembrie ’89, „Curve de lux“, refuzată de majoritatea directorilor de atunci ai teatrelor, în cap cu Fănuş Neagu, realizată din fonduri particulare şi interpretată de un grup de actori în frunte cu Iurie Darie (în rolul unui dizident), „Nuntă cu girofar“ şi „Nuntă cu miliardar“ de Dinu Grigorescu, „Stăpânul ciolanului“, „Ceva cu tăiţei“ (premiată la un concurs de dramaturgie) ale Marilenei Dumitrescu şi „Alo, alo, Salvarea“ şi „Povestea unei trădari“ ale subsemnatului. Şi lista ar putea fi mai lungă…
   În altă ordine de idei, nu ştiu de ce TNB nu joacă o admirabilă şi corozivă piesă scrisă tot în secolul trecut, dar extrem de actuală, parcă s-ar petrece azi: „Generaţie de sacrificiu“ şi preferă piese bune, de amuzament, dar cu efect social critic minim.
   Fac aceste observaţii la două zile după ce a început marele Festival de teatru naţional, care, spre deosebire de cel de la Teatrul Nottara, ce s-a încheiat, după unii specialişti, cu un eşec, urmează să se desfăşoare pe mai multe scene bucureştene şi se anunţă cu multe surprize, sperându-se a fi un succes. Deja am văzut două spectacole excepţionale: „Troienele“ după Euripide, al Operei Naţionale din Iaşi în regia lui Andrei Şerban şi „Avarul“ al Teatrului „Tamasi Aron“ din Sf. Gheorghe, în regia lui Laszlo Bocsardi, de care o să mă ocup, probabil, în următoarele cronici.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC