În zi de Gală şi sărbătoare
pentru „Viaţa medicală“, am ales să marcăm, la această rubrică, un alt moment
festiv. Delegaţia Valonia-Bruxelles la Bucureşti, reprezentanţă diplomatică
ce are şi valenţe de centru cultural, pe care am cunoscut-o în urmă cu mai bine
de un an, aniversează în 2012 un deceniu de prezenţă în ţara noastră, zece ani
de reuşite diplomatice, economice, culturale, sociale, dar şi personale. Cu
această ocazie, pentru a ne dezvălui mai multe amănunte despre perioada scursă
de la înfiinţarea misiunii până în prezent, am rugat-o să ne vorbească pe dna Fabienne Reuter, delegata
Valonia-Bruxelles, din dorinţa de a înţelege mai bine care sunt scopurile
acestei instituţii şi activităţile pe care le sprijină şi organizează. Am avut
bucuria de a descoperi o interlocutoare pasionată de munca sa, dar şi de
oamenii cu care lucrează şi, nu în ultimul rând, o susţinătoare a valorilor şi
a potenţialului României, dar şi a ideii ca schimburile, indiferent de natura
lor, să fie atât dinspre Belgia francofonă spre ţara noastră, cât şi în sens
invers. Toate acestea, dar şi multe altele, în interviul acordat în
exclusivitate publicaţiei noastre.
– Delegaţia
Valonia-Bruxelles în România sărbătoreşte anul acesta cea de-a zecea
aniversare. Cum am putea să caracterizăm această perioadă?
– Cred că a fost o perioadă foarte densă,
eu fiind cel de-al treilea delegat. Dl Olivier Gillet a fost cel care a deschis
misiunea şi a rămas doi ani, apoi predecesorul meu, dl Daniel Sotiaux timp de
patru ani, până în 2008, când mi-am început eu mandatul. Aş defini activitatea
de până acum ca fiind de o densitate şi de o vitalitate incredibile. Nu neapărat
din punctul de vedere al instituţiilor, ci din cel al persoanelor, al celor
responsabili de realizarea proiectelor, persoane foarte hotărâte, căci
contextul nu este întotdeauna uşor, dar dau dovadă de o perseverenţă, o pasiune
şi o motivare care m-au impresionat de când sunt aici. Astfel ne fac şi pe noi,
de fiecare dată, să mergem mai departe datorită ideilor, vitalităţii,
energiilor şi creativităţii lor. Am fost la post la Paris timp de zece ani înainte
de a veni aici şi pot să vă asigur că în nici un moment nu mi-am spus că ar fi
aici mai puţină creaţie sau vitalitate. Sunt impresionată în toate domeniile de
oferta care există în România. Deci, pentru a califica această perioadă, o găsesc
extrem de densă, de interesantă, de dinamică, uneori puţin dificilă în ceea ce
priveşte punerea în practică a proiectelor, dar în orice caz sunt zece ani de
parteneriat extraordinar, foarte puternic, de proiecte foarte frumoase,
fructuoase şi de succes.
– Am
putea marca, în timp, câteva momente cheie pentru existenţa Delegaţiei în România?
– În mod evident, trebuie să începem cu însăşi
deschiderea sa, căci celebrăm zece ani de la acest eveniment. Guvernele comunităţilor
franceze şi a Regiunii valone, au decis, în 2002, să deschidă o Delegaţie, ceea
ce este important în plan politic, simbolic şi diplomatic. Trebuie ştiut că
Delegaţia Valonia Bruxelles este reprezentanţa diplomatică a guvernelor
belgiene francofone, cu toate competenţele entităţilor federale, căci suntem un
stat federal, ceea ce înseamnă că este vorba de un mare număr de domenii.
Aceste competenţe reprezintă aproape 80% din ansamblul competenţelor belgiene.
Ambasadorului, care este reprezentantul federal, îi rămân foarte puţine.
Deschiderea s-a realizat cu un mare eveniment cultural, în prezenţa celor doi şefi
de guvern, al comunităţii şi al regiunii, cu o expoziţie despre arta valonă în
secolul XX, la Muzeul Naţional de Artă al României (MNAR), care a fost urmată, în
timp, şi de alte expoziţii foarte frumoase, în acelaşi loc sau la Muzeul Naţional
de Artă Contemporană (MNAC), la Muzeul Ţăranului Român (MŢR), în ultima vreme şi
la Muzeul Satului. Ne putem referi apoi la momentul 2006, anul în care s-a
organizat la Bucureşti reuniunea la nivel înalt a Organizaţiei internaţionale a
francofoniei (le XIème Sommet de la francophonie), care a marcat
o mare densitate de activităţi, reflecţii asupra francofoniei, expoziţii,
colocvii şi conferinţe, România fiind foarte activă în această direcţie.
Predecesorul meu a organizat un colocviu despre influenţele belgiene în România,
împreună cu Facultatea de Ştiinţe Politice, aici la Bucureşti, iar în acest fel
au fost precizate toate legăturile strânse care există între Belgia francofonă şi
România şi de aceea este, de asemenea, un eveniment-cheie. În 2007, odată cu
intrarea României în Europa, am susţinut importanţa momentului cu mai multe
manifestări, în special la Sibiu, care a fost în acel an Capitală culturală
europeană, prin prezentarea mai multor grupuri şi companii teatrale, fanfare
etc. Deci şi acel an a fost, ca şi precedentul, foarte dens şi fertil. În 2009
s-au sărbătorit 20 de ani de la crearea operaţiunii „Satele Româneşti“, cu
lucruri de mare amploare care s-au realizat în toată această perioadă. A doua
jumătate a lui 2010 a venit cu activităţi foarte importante, când Belgia a deţinut
preşedinţia Uniunii Europene. Dna Fadila Lanaan, Ministrul Culturii din Belgia,
a susţinut o conferinţă la Bucureşti şi a vernisat la MNAR foarte frumoasa
expoziţie „Nervia – Pictori din anii ’30 în Belgia“. Tot atunci, Delegaţia a
participat ca invitat de onoare la Târgul de carte Gaudeamus, cu peste zece
invitaţi, şi a iniţiat primul Salon european de bandă desenată la Bucureşti, cu
partenerii noştri din cadrul EUNIC (reţeaua europeană a institutelor culturale
naţionale). Poate că este aici momentul să clarificăm acest aspect. Delegaţia
este o reprezentanţă diplomatică având toate competenţele entităţilor federale,
deci nu este un institut cultural propriu-zis, dar cultura face şi ea parte din
atribuţiile noastre şi de aceea suntem membri ai reţelei EUNIC. Şi este un
parteneriat care a funcţionat foarte bine. Trebuie spus că motorul acţiunilor
noastre este francofonia. Comunitatea franceză din Belgia şi Valonia-Bruxelles
au calitatea de membru cu drepturi depline al OIF, singura organizaţie internaţională
care acceptă ca membri în condiţii de egalitate atât state, cât şi guverne.
Acestui fapt îi acordăm o importanţă deosebită, pentru noi francofonia este un
spaţiu natural, cu atât mai mult cu cât reprezintă o platformă către toate
continentele. Am investit mult, de-a lungul carierei mele, în francofonie şi
cred că suntem dintre deschizătorii de drumuri în tot ceea ce se face aici, la
dv., în acest domeniu, de zece ani încoace. În sprijinul acestei idei, amintesc
crearea, în 2011, a unei noi organizaţii în România – GADIF (Grupul Ambasadelor
Delegaţiilor şi Instituţiilor Francofone), care doreşte să fie proactivă, punând
în valoare limba şi literatura franceză, creuzetul originar, dar preocupându-ne
mai mult de tineret şi demonstrând că, dincolo de faptul că este o limbă
frumoasă, limba culturii şi a literaturii, franceza este foarte utilă şi poate
fi pentru un tânăr o valoare adăugată pentru inserţia sa socioprofesională.
Lucrăm de doi ani cu colegii şi partenerii noştri, cu Ministerul român al
Afacerilor Externe, foarte activ în acest domeniu, pentru a schimba imaginea şi,
mai mult decât imaginea, pentru a schimba realitatea. În cadrul Delegaţiei,
facem şi o legătură între francofonie şi Uniunea Europeană, organizând
seminarii pe teme europene, în cadrul „Planului OIF pentru utilizarea limbii
franceze în viaţa diplomatică şi internaţională“, pentru funcţionarii români
care urmează să ocupe funcţii europene, de negociere. De doi ani am deschis
această formare şi către mass-media, în special Radio România, cu care avem un
parteneriat foarte bun. Un alt punct asupra căruia s-a lucrat şi se lucrează
este apropierea între cinematografia românească şi cea din Valonia-Bruxelles.
Din 2009, există o săptămână a filmului din Valonia-Bruxelles, iar în 2011, la
Festivalul Internaţional de Film Transilvania Cluj-Napoca (TIFF), a existat un
focus pe Belgia şi o prezenţă puternică a cinematografiei din
Valonia-Bruxelles, atât prin filmele prezentate, cât şi printr-o expoziţie care
a vorbit de cei mai însemnaţi autori de cinema din ultimii zece ani. În acelaşi
domeniu artistic, una dintre cele mai frumoase manifestări, cel puţin din
timpul mandatului meu, este marcarea aniversării celor zece ani ai Delegaţiei,
când fraţii Dardenne – Jean-Pierre şi Luc – au prezentat, la 5 martie 2012, la
Cinema Studio din Bucureşti, filmul „Le
gamin au vélo“ (Băiatul cu bicicleta), câştigătorul Marelui Premiu la
Festivalul de la Cannes, în 2011. Pe de altă parte, am iniţiat o serie de
conferinţe economice, ceea ce face ca mandatul meu să fie caracterizat de
consolidarea punctelor deja dobândite, în domenii precum cultura, educaţia, învăţământul
superior, cercetarea şi inovaţia, dar şi de crearea unei deschideri către
dezvoltarea durabilă, economie, poli şi clustere, legătura esenţială între
producţie, polii de excelenţă şi centrele de cercetare universitară, pentru că
viitorul este în această zonă. Anul trecut, l-am invitat pe dl Philippe
Busquin, fost comisar european pentru cercetare, care a susţinut, la Academia
Română, conferinţa „Cercetarea şi inovarea în Europa“. În ceea ce priveşte
domeniul foarte important reprezentat de clustere şi poli de competitivitate, începe
să existe embrionul unei foarte bune cooperări. Am acordat o susţinere specială
şi în ceea ce priveşte capitolul legat de drepturile copilului: în ultimii trei
ani, împreună cu Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil
(FONPC), ceea ce a început cu o zi dedicată drepturilor copilului a devenit o săptămână
şi apoi o lună.
– Dincolo
de reuşitele despre care ne-aţi vorbit, care au fost proiectele cele mai
dificile?
– E adevărat că există şi asemenea situaţii.
Totuşi, echipa de aici şi cu mine suntem foarte hotărâţi şi cu o voinţă
puternică, avem foarte multă energie şi suntem călăuziţi de pasiune în ceea ce
facem, iar atunci când întâlnim parteneri români care au aceleaşi trăsături,
chiar dacă apar dificultăţi, reuşim să le depăşim. Cred că pot spune, în raport
cu proiectele, că niciodată nu suntem departe de realizarea lor faţă de ideea
de bază, pe care o păstrăm în proporţie de 85%, ceea ce înseamnă foarte mult.
Au existat, fără îndoială, lucruri care nu au funcţionat tocmai bine, ar fi
nerealist să nu o recunoaştem, dar, deşi nu mă pregătisem pentru această întrebare,
am un confort deplin datorită faptului că nu păstrez niciun sentiment de eşec şi
cred că acest lucru este foarte important. În mod sigur, am avut şi decepţii,
cu toţii le avem, pentru că lucrurile nu au mers într-un anumit moment aşa cum
ne doream sau pentru un parteneriat care ne-a dezamăgit, dar, la nivelul
proiectelor realizate cu oamenii, nu am nicio amintire – şi vă rog să mă credeţi
că nu o spun din diplomaţie – legată de vreun eşec. Acesta a putut să se găsească
în altă parte, de exemplu în dificultăţi instituţionale, în bugete care nu au
fost puse la punct în timp util, în acest sens au mai fost momente de dezamăgire,
dar, în mod foarte sincer, vă mărturisesc că nu le păstrez în memorie, deşi
uneori au mai existat sentimente de descurajare. Aceasta înseamnă că nu au avut
o greutate asupra moralului nostru, asupra energiei şi voinţei de a lucra cu
România, de a intensifica această cooperare. Îmi face plăcere să constat că vă
dau acest răspuns cu bună-credinţă şi sinceritate.
– Cine
sunt colaboratorii dvs. preferaţi, la Bucureşti şi în restul României?
– Cronologic, au fost încă de la început
muzeele. La începutul istoriei noastre, acum zece ani, ne-am ocupat mai mult de
cultură şi de educaţie. Aşadar, activităţile au constat în expoziţii la marile
muzee, MNAR, MNAC, conduse de persoane extraordinare, atât dna Roxana Theodorescu
(directorul MNAR – n.n.), cât şi dl
Mihai Oroveanu (directorul MNAC – n.n.),
şi apoi şi celelalte muzee, MŢR şi Muzeul Satului, în legătură cu care vreau să
fac o paranteză. Această din urmă colaborare este o mare satisfacţie a
mandatului meu, căci vă spuneam că ne-am reorientat spre economie, spre
dezvoltarea durabilă şi am avut o preferinţă pentru o asociaţie creată în urmă
cu doi ani, numită „Cele mai frumoase sate din România“, condusă de un tânăr,
dl Nicolae Marghiol, şi întreaga echipă împreună cu primarii satelor membre, alături
de care suntem implicaţi în mai multe proiecte, unul dintre ele fiind lansarea,
în luna februarie a acestui an, a Ghidului oficial „Cele mai frumoase sate din
România“. Sunt, apoi, partenerii din domeniul teatral şi cinematografic, marile
festivaluri, cu care avem o relaţie bazată pe încrede reciprocă, aşa încât ne
sunt prieteni şi parteneri totodată: NexT, ANIMEST (Festivalul Internaţional de
Film de Animaţie), TIFF, FIST (Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu),
unde suntem parteneri încă de la înfiinţarea Delegaţiei, şi continuăm să ne
extindem. Toţi aceşti operatori sunt, într-adevăr, parteneri privilegiaţi, căci
industriile culturale sunt o prioritate pentru noi, expoziţii, cinema, animaţie,
unde avem, de asemenea, o prezenţă puternică, şi aş putea de asemenea să mă
refer şi la fotografie. În această direcţie, vom dezvolta un proiect în lunile
care vin. În ceea ce priveşte francofonia, partener ne este Ministerul
Afacerilor Externe, precum şi Ministerul Culturii, şi trebuie, evident, să menţionez
partenerii francofoni, Antena regională a OIF, precum şi Agenţia universitară a
francofoniei. Există apoi o reţea extraordinară de oameni care vorbesc limba
franceză peste tot, în toată România, nu numai la Bucureşti, departamentele de
franceză din cadrul universităţilor şi reţeaua de profesori de limba franceză,
care fac o muncă remarcabilă. Este foarte important să spunem şi acest lucru, căci
toate eforturile partenerilor de aici nu ar avea nicio şansă fără această reţea
întinsă în toate oraşele şi satele, în şcoli şi universităţi. Am fost întotdeauna
convinsă că, fără spirit de echipă, fără reţea şi fără sinergie, nu se poate
face nimic inteligent. Închiderea, lucrul doar cu sine însuşi şi protecţionismul
exacerbat nu sunt deloc stilul meu şi, oricum, nu pot să ducă la nimic bun.
Nicio cooperare serioasă nu poate să depăşească obstacolele şi să devină
permanentă dacă nu ne deschidem spre ceilalţi. Mai fac o paranteză, pentru a
spune că, în ceea ce priveşte colaborarea cu România, aş vrea să lucreze în
ambele sensuri. De altfel, este în ambele sensuri. În septembrie, când am
oferit o recepţie cu ocazia zilei Regiunii Valone, am organizat-o la MNAR,
pentru că am dorit să anunţ că extraordinara expoziţie Grigorescu urma să meargă
la Bruxelles, asemenea altor manifestări artistice româneşti, cum a fost şi
prima expoziţie de benzi desenate realizate de creatori români, pentru
dezvoltarea căreia ne-am implicat foarte mult. Pentru mine, cooperarea înseamnă
să pot spune că există schimburi în cele două sensuri. În felul acesta îi
abordez pe toţi partenerii. Avem asemenea relaţii şi direct, cu operatorii din întreaga
ţară, cu instituţiile pe care le reprezintă, dar lucrăm în primul rând cu
oamenii. O structură foarte importantă pentru noi, cu sediul la Universitatea
„Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, condusă de dna prof. dr. Rodica Pop, este
Centrul de studii literare belgiene de expresie franceză, care are deja o
existenţă îndelungată şi care face o promovare intensă a literaturii belgiene
francofone şi majoritatea marilor titluri de la noi sunt astfel traduse în
româneşte. Tot în rândul partenerilor, pot fi amintite marile săli de
spectacol, cum este Ateneul Român, precum şi mass-media, Radio România, TVR. Mă
surprinde faptul că în România există o curiozitate deosebită pentru orice
subiect şi o sete de a dezvolta proiecte de calitate. Foarte rar ne aflăm în
sfera mediocrităţii. Nu mi s-a propus niciodată un proiect mediocru, întotdeauna
a existat ceva interesant, mereu se făcuse o cercetare legată de ceea ce mi se
propunea şi exista o abordare interesantă. Dacă urma să funcţioneze sau nu, dacă
avea să fie un succes sau nu, reprezintă detalii legate de riscurile meseriei,
atât pentru parteneri, cât şi pentru mine, dar merită efortul de a aprofunda
chestiunea în discuţie.
– Din
punctul de vedere al publicului, care au fost activităţile cele mai îndrăgite,
cu impactul cel mai mare?
– Cu siguranţă proiecţiile de filme
reprezintă prin excelenţă mijlocul de comunicare artistică ce atinge cel mai
mare număr de persoane. Anumite direcţii ale industriei culturale sunt un
vector cu un efect multiplicator evident; de exemplu, toamna trecută am
organizat proiecţia „Aventurilor lui Tintin“ în regia lui Steven Spielberg şi
am avut o sală cu 500 de locuri plină. În plus, există şi o veritabilă bogăţie
pe care dorim să o împărtăşim în acest domeniu, atât românii, cât şi belgienii
francofoni, şi cred că cinematografia belgiană francofonă şi-a primit de acum
titlurile de nobleţe. Cred că am fost apreciaţi şi îndrăgiţi şi datorită implicării
în benzile desenate, un sector care se adresează celor tineri, le vorbeşte, şi
au văzut aceste lucruri în expoziţiile noastre, în mobilizarea noastră, care
s-a tradus, la ultimul Salon european de bandă desenată, la Bucureşti, prin
organizarea retrospectivei benzilor desenate din Belgia francofonă. Literatura
este un alt domeniu cultural care ajunge la multă lume, în special prin prezenţa
la târgurile de carte, dacă este să ne referim la cifre. Când am fost invitaţi
de onoare la Gaudeamus, în cadrul preşedinţiei Uniunii Europene, zeci de mii de
persoane au trecut pe acolo, vizitând standul, discutând, urmărind prezentările.
Nu chiar toţi, dar o bună parte, şi această prezenţă este reflectată şi de
mass-media. Cu toate acestea, nu putem spune că alte activităţi emoţionează mai
puţin. Expoziţiile organizate au fost şi ele apreciate, dar în aceste cazuri ne
adresăm mai degrabă unui public avizat. Pentru marele public, cred că au cel
mai mare impact sectoarele amintite şi, când mă refer la cinematografie, includ
şi animaţia şi scurtmetrajul. În altă ordine de idei, întrucât
Valonia-Bruxelles reprezintă o comunitate relativ mică – suntem 4,5 milioane de
oameni, din 10 milioane de belgieni – nu vreau să le fac concurenţă celor mari,
ci să pătrund în nişe. O astfel de nişă, la care m-am referit deja şi la care ţin
foarte mult, este dezvoltarea durabilă şi întregul sprijin acordat unor
organizaţii precum „Cele mai frumoase sate din România“ şi acelor colectivităţi
locale care lucrează în diferite direcţii. O abordare culturală, o abordare de
respectare a patrimoniului, a autenticităţii şi a tradiţiilor trebuie susţinute.
Cred că un nivel crescut de bunăstare în România poate să vină şi de la soluţii
locale, iar proiecte ca acesta demonstrează că industria culturală şi abordarea
cultură-patrimoniu le vor permite tinerilor să îşi găsească de lucru în satele
lor, atât pe partea de artizanat, cât şi la organizarea de festivaluri, dar nu
numai.
– Ce
proiecte aveţi pentru viitor?
– Pentru viitor, există o serie de proiecte
în domeniul economic, v-am vorbit deja de misiunea legată de clustere şi poli
de competitivitate, există la Bruxelles 22 de reprezentanţi ai acestor entităţi
şi acum s-a creat şi fenomenul de reciprocitate, cu directorul general al
polului valon MecaTech care a fost la Braşov şi la Bucureşti. Cu această
ocazie, au fost propuse din ce în ce mai multe lucruri. Aceste drumuri care au
fost deschise vor continua pentru dezvoltarea unei cooperări economice, pregătind
terenul astfel încât agenţii economici să găsească un mediu prielnic.
Dezvoltarea durabilă, cu toate componentele ei – energie, respectarea mediului
ambiant – este, de asemenea, în vizor, cultura făcând parte din aceste
componente, după cum a fost recunoscut la reuniunea la nivel înalt de la
Lisabona, chiar dacă este un aspect mai puţin cunoscut, accentul căzând de
obicei pe economic şi social. Vom lucra cu parteneri şi organizaţii ca acelea
pe care le-am amintit, în special în direcţia colaborării descentralizate împreună
cu comunităţile locale. Nu în ultimul rând, industria culturală rămâne o
prioritate, precum şi conferinţele pe teme economice organizate în parteneriat
cu Academia de Studii Economice. Pentru al doilea semestru al acestui an, ne
vom concentra pe fotografie, la MNAR, ulterior la MNAC, fără să uităm cel de-al
treilea Salon european de bandă desenată, în octombrie, Gaudeamus în noiembrie,
în vreme ce continuăm să lucrăm cu universităţile şi cu toţi ceilalţi operatori
din ţară şi încercăm să ajungem în zone unde avem mai puţine legături, cum este
la Timişoara. Nu uităm nici susţinerea drepturilor omului şi copilului, vom
reface parteneriatul pentru organizarea lunii drepturilor copilului, şi multe,
multe altele.
– Ce înseamnă
pentru dv. personal să fiţi delegata Valonia-Bruxelles la Bucureşti?
– Reprezintă o mare responsabilitate şi vă
voi spune şi de ce. Sunt din ce în ce mai supărată din cauza distorsiunii care
există între ceea ce este România în realitate şi imaginea pe care o prezintă în
exterior. În acest context, apare responsabilitatea celor care fac aceeaşi
meserie ca mine, în încercarea de a corecta această imagine injustă. E adevărat
că există lucruri care nu merg bine, aş minţi să susţin altceva, dar în orice ţară
există lucruri care nu funcţionează. Pe lângă acestea însă, sunt atât de multe
lucruri despre care lumea nu ştie… Tocmai m-am întors de la Braşov, unde a avut
loc manifestarea „Ziua satului românesc“, la care a participat asociaţia „Cele
mai frumoase sate din România“, precum şi asociaţia „Cele mai frumoase sate din
Valonia“ şi, când văd ce sunteţi capabili să faceţi şi potenţialul acestei ţări,
găsesc că toată energia pe care o ofer este pe deplin justificată şi aş vrea să
ofer mai mult. Şi unii dintre partenerii români ar trebui să încerce să
corecteze această imagine. În celelalte ţări există, uneori, o percepţie
incorectă şi nu mă voi situa în plan politic, căci nu o pot face, având în
vedere funcţia pe care o ocup, dar există aici un dinamism cultural şi nu
numai, cu mari colocvii, găzduirea de conferinţe la nivel înalt, impecabil
organizate, cu o infrastructură perfectă, aspecte care nu sunt suficient
cunoscute. Sunt lucruri care nu merg, dar a demonta această imagine este şi
responsabilitatea mass-media, cel puţin a anumitor reprezentanţi ai săi. De ce
nu se fac aceste lucruri? Poate din teama de a pierde din audienţă? Nu se arată
decât ceea ce nu funcţionează, dar restul? Să arătăm festivalurile, poveştile
de succes. În Valonia-Bruxelles au fost înţelese aceste aspecte, dar aş vrea să
putem vorbi mai multor interlocutori despre România, acelor oameni cărora nu le
vine să creadă că anumite acţiuni se desfăşoară într-adevăr la Bucureşti, care
este în fapt o platformă. Pe de altă parte, există bogăţia satelor, a
patrimoniului, ospitalitatea României. Vorbesc întotdeauna cu pasiune despre
acest subiect, căci mă simt profund ataşată de România şi de oamenii săi, dar
simt totodată această iritare de a nu vedea că resursele sunt mai bine
exploatate în toate domeniile. Deci, pe de-o parte, din perspectiva românilor,
nu se pun în valoare resursele aşa cum trebuie, iar pe de alta, ceea ce merge
bine nu este suficient comunicat în exterior.
– În
final, v-aş ruga să adresaţi câteva cuvinte cititorilor „Vieţii medicale“.
– Nu îi cunosc prea bine, dar mi-ar plăcea
ca acest lucru să se schimbe, ceea ce mi-aţi transmis (referitor la manifestările
reunite în cadrul Galei „Viaţa medicală“ – n.n.)
mă interesează mult. Reunirea specialiştilor din domeniu în jurul unei pasiuni
comune este o idee care îmi place în mod deosebit. Mi-ar face plăcere să pot
lucra cu aceste grupuri, de pictură, fotografie, literatură, muzică etc.,
pentru a le informa în legătură cu ceea ce facem şi pentru a vedea în ce
sector, în materie de cercetare, ar putea fi aprofundate anumite colaborări. Vă
mulţumesc foarte mult că mi-aţi oferit această tribună către un sector care
este indispensabil. Şi le mai spun tuturor medicilor că îi respect mult pentru
munca lor.