Antic Art Magazin şi Muzeul Municipiului
Bucureşti au prezentat, de curând, expoziţia „Artişti români la Sozopol“, în sălile Palatului Suţu. Cei şapte
artişti-pictori – Dan Constantinescu,Mihai Coţovanu, Horea Cucerzan, Petru Damir,Constantin Daradici, Virgil Parghel şi Eugen Raportoru – sunt tot atâtea stiluri, tot atâtea feţe ale
aceluiaşi giuvaer care nu încetează să se şlefuiască sub ochii noştri, cu
fiecare nouă prezenţă în faţa publicului. Semnalăm între aceştia pe
medicul-pictor Petru Damir, onorantă personalitate în cadrul Cenaclului „Ion Ţuculescu“,
membru UAP, pe solarul pictor Constantin Daradici, cu ale sale drumuri urcătoare
spre căile luminii, pe Horea Cucerzan, cu „blândele lui coline“ peste care
mâini de om (îndrăgostit) nu vor obosi nicicând să treacă fiindcă prea seamănă
cu alăuta fină din vers arghezian, pe Mihai Coţovanu, cu ale lui clasicizante
peisaje, în care se răsfrânge parcă toată cuminţenia pământului. Despre aceştia,
„Viaţa medicală“ a mai găzduit, de-a lungul timpului, cronici la această rubrică.
Despre
Virgil Parghel spunem acum: prezenţa cadrului didactic de la Universitatea de
Arte Bucureşti alături de foşti studenţi (nu spun care, nici
n-ar avea importanţă!)
nu distonează valoric (de nicio parte), ci întregeşte unitatea acestei expoziţii
colective, rezultat al unei veri de rod ales – tabăra de creaţie de la Sozopol.
Dan Constantinescu se apropie cu sfială de albul pânzei (ai zice că n-ar vrea să-i
întineze caldele zăpezi) şi, din infime umbre albastre, alcătuieşte ploi, ceţuri,
plutire şi zbor peste o lume ce-şi caută chip. Eugen Raportoru – răvăşitor de
forţă, cu ale sale cetăţi în derivă, ca după un cataclism cosmic redus la
rotundul planetei albastre devenite tulburător de tulbure. Dar albul unui zid,
undeva, mai sus de marea de cenuşă cu alcătuiri de ruine, n-o fi cumva porumbelul
vestitor de un nou început?
Şapte
artişti, şapte izbânzi ale artei, şapte glasuri distincte în mare cor al
picturii româneşti contemporane. Nu treceţi nepăsători prin faţa Palatului Suţu
şi, dacă vă opriţi, după ce admiraţi mărgeluţele şi poşetuţele din curtea
acestuia, devenită spaţiu de expoziţie cu vânzare pentru artizani, continuaţi călătoria,
de data aceasta în interiorul Muzeului Municipiului Bucureşti. Veţi întâlni
Arta la ea acasă şi mai aproape de noi.
Şi,
dacă plecând spre rosturile ştiute vă veţi simţi pasul mai uşor, e semn că
zgura zilelor se va fi topit cumva sub culorile Sozopolului. Ce este Sozopolul?
Cum, ce! Un colţ de rai pământesc, un Balcic de nouă veche poveste.