O monografie
despre splină și patologia acestui organ nu s-a scris în țară,
după cunoștințele mele, de multă vreme. Cu totul inedită este
deci lucrarea cu titlul Splina.
De la laparoscopie la chirurgia robotică și înapoi.
Autorul, prof.
dr. Cătălin Vasilescu
de la Clinica de Chirurgie a Spitalului Fundeni din București,
chirurg îndrăzneț și inovator, a abordat ca un internist avizat
subiecte de patologie medicală a splinei – cu indicațiile și
rezultatele splenectomiei – și ca un chirurg cu experiență
metodele chirurgicale noi, de la laparoscopie la chirurgia robotică.
Cartea cuprinde douăsprezece
capitole, cu dimensiuni rezonabile și teme diverse: patru capitole
cu subiecte de intercorelație între specialități (chirurgie,
medicină internă, hematologie, gastroenterologie, pediatrie,
oncologie) și șase capitole cu teme specific chirurgicale
(chirurgia minim invazivă, laparoscopia etc.). Două capitole
interesante sunt teme de cultură generală.
Lucrarea începe cu o poveste
persană, poveste în sensul real al cuvântului, fantastică și
aproape ireală în medicina modernă, care ilustrează cât de
complexe sunt patologia splinei și problemele sale chirurgicale. Ea
invită medicul la studiul unei monografii interesante, în care
experiența autorului se confruntă cu alte puncte de vedere într-un
subiect dificil, legat de patologia medico-chirurgicală a splinei.
Capitolele de început ale cărții
abordează două teme cuprinzătoare privind anatomia vasculară și
funcțiile splinei. Alegerea autorului pentru problemele
anatomovasculare este justificată de rolul major al hemostazei atât
în splenectomia „clasică” (deschisă), cât în special în
chirurgia laparoscopică și robotică. Pentru fiziologia splinei, în
afară de subiectele clasice, lucrarea analizează funcțiile
imunologice și consecințele pe plan imun ale splenectomiei, în
special sub aspectul infecțios.
Monografia profesorului Cătălin
Vasilescu tratează în patru capitole teme majore ale relațiilor
internist–hematolog–gastroenterolog–oncolog–pediatru–chirurg
în patologia splinei, domeniu în care experiența sa își spune
cuvântul. În acest sens sunt prezentate indicațiile splenectomiei,
cu avantaje și limite, în special în purpura trombocitopenică
(PTI), anemiile hemolitice (AHA), în bolile maligne și în ciroza
hepatică. Temele sunt tratate echilibrat, prezentându-se opiniile,
argumentele și controversele rezultate din experiența personală și
din literatură. Rezultatele splenectomiei sunt analizate și în
raport cu tehnicile chirurgicale folosite – splenectomia prin abord
deschis, splenectomia laparoscopică și robotică, splenectomia
subtotală. Experiența profesorului Cătălin Vasilescu și a
Clinicii de Chirurgie a Spitalului Fundeni între anii 2000 și 2015
este impresionantă. Splenectomia la adulți și copii însumează
peste 400 de intervenții, marea majoritate la pacienți cu PTI (231
de cazuri) și la pacienți cu anemie hemolitică (185 de cazuri).
Mai mult de două treimi din splenectomii s-au efectuat prin abord
laparoscopic sau robotic. Trebuie menționat că profesorul Vasilescu
a efectuat în 2003, pentru microsferocitoză ereditară, prima
splenectomie subtotală laparoscopică din lume. Capitolele din
monografie se referă în special la probleme de tehnică în
splenectomia laparoscopică și robotică, așa cum rezultă din
experiența autorului și din cea internațională. Problemele de
tehnică privesc atât chestiuni generale, cât și unele detalii
precum poziția pacientului pe masa de operație sau hemostaza.
Numeroasele figuri realizate de autor ajută la înțelegerea
tehnicii chirurgicale și atestă grija pentru rigoarea chirurgicală
– element esențial în cursul intervenției.
Un capitol important al lucrării
abordează complicațiile după splenectomia laparoscopică și
robotică, în parte diferite de cele ale splenectomiei clasice. În
acest sens sunt subliniate aspecte legate de tromboza portală și
tromboza portală/splenică, complicații care ridică adesea
probleme dificile de diagnostic și tratament.
Privită ca un tot, monografia
publicată de profesorul Cătălin Vasilescu este o carte
interesantă, bine scrisă și documentată, abordând o temă de
actualitate. „Splina. De la laparoscopie la chirurgia robotică și
înapoi” combină experiența unui chirurg inovator cu informații
generate de medicina interdisciplinară. Datele prezentate sunt o
pledoarie pentru metodele chirurgicale laparoscopice noi și, dacă
este posibil – robotice – în practica chirurgicală. Editura
Medicală, ca întotdeauna, oferă medicilor o carte de referință.
O addenda
la textul de mai sus: Intenționat sau nu, recenzentul – nevoit
probabil ca într-un spațiu restrâns să se limiteze la enunțarea
titlurilor și uneori la sintetizarea capitolelor de importanță
majoră pentru chirurg – nu citează eseul introductiv (originală
prefață, intitulată „Cum e cu putință ceva nou”). În
această „Introducere” sui-generis, autorul mărturisește
diferența între activitatea de documentare a unui cercetător, în
trecut și în prezent, în vederea elaborării unei lucrări
științifice. Se menționează cantitatea copleșitoare de
informații pe care acesta o are astăzi la dispoziție, precum și
opțiunea de a căuta datele necesare prin navigarea pe internet.
Este o călătorie virtuală în care însă, fără un GPS vigil al
inteligenței, s-ar pierde ca într-un labirint.
Se ridică deci întrebarea: în
condițiile arătate (valurile copleșitoare ale informațiilor),
„mai e cu putință să scrii ceva nou?”. Rezolvarea acestei
probleme cruciale pentru un autor, în opinia profesorului Cătălin
Vasilescu, este cea pe care o va adopta în originala sa monografie
oferită confraților chirurgi. Cartea nu este „splenectomia
laparoscopică, ci felul în care a văzut-o autorul” – un punct
de vedere, cât mai aproape de problemele reale ale practicii
chirurgicale, așa cum le-a înțeles și le transmite, în baza unei
îndelungate experiențe, cititorului. Cartea e văzută ca o
călătorie, un jurnal de bord, de la „operația deschisă, la
splenectomia laparoscopică, la cea robotică și, în fine,
întoarcerea, ca metodă standard, în cele mai multe cazuri, la
metoda clasică”. Autorul, „optimist”, nu uită să amintească
faptul că „orice carte este o sticlă aruncată în mare”.
