Newsflash
Cultură

Ultimul

de Dr. Eugenia GROSU-POPESCU - iun. 15 2012
Ultimul
     Schimbările din toate domeniile sunt la ordinea zilei, iar presa este unul din cele pe care criza l-a regrupat. La noi (şi nu numai) au dispărut publicaţii, unele de tradiţie, altele şi-au micşorat drastic tirajul, pentru ca alte câteva să treacă din print în online. Iată, suntem anunţaţi că ediţia nr. 1041 a săptămânaluluiLE GÉNÉRALISTE este cea din urmă, acesta contopindu-se cu Le Journal du médecin… Şi în acest ultim număr găsim, însă, subiecte interesante.
     Exceptând problemele articulare, se poate aprecia intuitiv că o activitate fizică regulată este generatoare a unei stări de bine, mai ales atunci când vârsta începe să conteze. Dar poate ea acţiona şi asupra inexorabilei îmbătrâniri cerebrale şi împotriva procesului neurodegenerativ aferent unei predispoziţii genetice? Când lucrurile stau astfel, activitatea evocată este în măsură, dacă nu să stopeze, cel puţin să încetinească apariţia bolii Alzheimer sau a bolii Parkinson, după cum studii epidemiologice au arătat deja. Mecanismul este relativ complex şi nu a fost pus în evidenţă decât în parte şi doar într-o singură patologie concretă. Un studiu recent încheiat a vizat ataxia cerebro-cerebeloasă de tipul 1 (SCA1), una din cele nouă tulburări neurodegenerative ereditare cu transmitere dominantă, o degenerescenţă neuromusculară care induce un deficit progresiv de coordonare a mişcărilor musculare prin afectarea cerebelului. Elementul efector se cunoaşte: proteine peste normal îmbogăţite în secvenţe repetitive de glutamină (poliQ). Responsabilă este gena ATXN 1, care codează pentru ataxina-1, proteină al cărui nume sugerează localizarea cerebeloasă a acţiunii. Această genă polimorfă numără în mod normal 6–39 de repetiţii ale tripletei CAG (citozină – adenină – guanină), care, în cod genetic, definesc glutamina. O mutaţie a genei conduce la o alelă care include un număr anormal crescut al tripletei (41–81). Se înţelege, 40 de copii ale ei constituie pragul diagnostic care marchează anomalia şi care conduce la elaborarea unei ataxine instabile de tipul poliQ. Markerul anatomopatologic al acestei mutaţii este atrofia cortexului cerebelos şi dispariţia neuronilor Purkinje. Trunchiul cerebral şi măduva spinală cunosc o degenerare simultană. Semnele clinice: pierderea coordonării motorii şi a echilibrului, privire fixă, limbaj alterat. Pe model murin, au fost testate efectele unui exerciţiu fizic susţinut asupra acţiunii degenerative a mutaţiei. Rezultatele s-au dovedit favorabile, mai ales printr-o prelungire semnificativă a duratei de viaţă la animalele cuprinse în studiu. Cercetătorii au descoperit, între altele, că ţesutul neural era îmbogăţit în EGF (epidermal growth factor), a cărui persistenţă s-a dovedit îndelungată după oprirea exerciţiului. Prezenţa EGF nu este fără importanţă, întrucât, după cum s-a mai putut constata în experiment, un factor de transcripţie specific ataxinei 1 a fost regăsit în cantitate diminuată. Un fapt din care s-a dedus logic rolul regulator al EGF asupra factorului de transcriere în chestiune. Teste pe şoareci au arătat că o atare diminuare ar putea atenua cu până la 50% alterările neuromusculare, dar şi că el poate ameliora şi aptitudinile de învăţare. Cât despre durata de viaţă, s-a mărit într-o măsură apreciabilă. 
         Cele două sexe nu sunt egale în faţa bolilor cardiovasculare. O inegalitate cu cauze multiple, în inventarierea cărora tocmai s-a mai făcut un pas. Cauza cea mai răspândită ţine de stilul de viaţă: tabagismul (până nu demult apanajul sexului „tare“) plus o nepăsare masculină crescută faţă de excesul ponderal (chiar dacă bărbaţii sunt afectaţi într-un număr cel puţin egal cu al femeilor, ei nu prea ţin cure de slăbire) şi apoi, în fine, intervin şi hormonii. Să fie oare testosteronul necruţător cu coronarele? Studiile oferă rezultate contradictorii. Recent, un studiu efectuat de cercetători americani asupra a peste 2.400 de bărbaţi cu vârste între 69 şi 81 de ani, urmăriţi timp de cinci ani, vizează incidentele cardiovasculare observate şi constată că riscul cardiovascular se prezintă într-o corelare inversă cu nivelul testosteronului. Fireşte, în pofida faptului evidenţiat, încă nu se poate spune că o suplimentare a testosteronului ar fi suficientă pentru reducerea riscului, dar pista rămâne interesantă.
     Toxicitatea electronicelor abandonate la gunoi este certă. Prin ele, un aflux de antimoniu, arsenic, bariu, cadmiu, crom, cobalt, cupru, plumb, mercur, molibden, nichel, argint, vanadiu riscă să ajungă în natură. Deşeurile electronice conţin metale grele şi materiale plastice susceptibile de a forma, prin ardere, dioxină. Dar, înainte de-a ajunge la gunoi, calculatorul nu prezintă niciun pericol? Exceptând tendinitele, sindroamele de canal carpian şi uscăciunea oculară prin insuficienţa clipitului, patologii fără raporturi cu mediul, mai rămân totuşi întrebări fără răspuns. Radiaţiile sunt incriminate. Ecranele provoacă cefalee, vertij, oboseală, cataractă, erupţii cutanate etc. Toate lungimile de undă emise au fost iniţial suspectate, pentru ca, mai apoi, ele să fie dezincriminate una câte una, începând cu radiaţiile X de foarte joasă energie produse în vechile tuburi catodice, întrucât sunt complet absorbite la suprafaţa sticlei ecranului. Cât despre lumina emisă, ea este constituită din radiaţii ultraviolete, din spectrul vizibil şi din infraroşii disipate sub formă de căldură. Potrivit OMS, cantităţile de UV rămân minime, mai puţin intense decât acelea care ne intră iarna pe fereastră. Televizoarele şi ecranele de calculator produc însă şi mai multe câmpuri electrice statice şi magnetice alternative de frecvenţe variabile. Cât despre cele cu cristale lichide, dimpotrivă, n-a fost constatată nicio emisie semnificativă din acele categorii. Aproape nedetectabilă la treizeci de centimetri depărtare, radiaţia degajată n-o depăşeşte pe cea a unui fier de călcat. Potrivit cercetătorilor Institutului Naţional Francez de Cercetare în Securitatea Muncii, o lună întreagă de muncă în faţa ecranului echivalează cu un minut de expunere în plin soare. Astfel, aşa-zisele probleme de sănătate legate de ecrane ar fi mai degrabă datorate aerului uscat, posturii adoptate în faţa lui sau stresului. După cum nu a putut fi pusă în evidenţă nicio relaţie între cataractă şi lucrul în faţa ecranului. Cercetători suedezi estimaseră, încă din 1982, că, pentru a contracta o cataractă prin efectul radiaţiilor ecranului, s-ar cere o expunere continuă de… 650 de ani. Totodată însă, în situaţii extreme, luminozitatea şi reflexia ecranelor plus o clipire insuficientă pot cauza oboseală oculară, uscăciune corneeană şi dureri de cap, totul favorizat de un deficit al acuităţii vizuale sau de focalizare, de convergenţă, de motricitate oculară ori de film lacrimal; insuficienţe probabil neştiute sau subestimate, dar evidenţiate prin orele petrecute în faţa ecranului. Corijarea acestor mici probleme vizuale şi ameliorarea ergonomiei postului de lucru sunt de natură să elimine zvonurile. Cu toate acestea, apare şi o bănuială nouă, legată de posibila influenţă asupra secreţiei de melatonină, în cursul unei expuneri de minimum cinci ore la lumina unui ecran LED, la sfârşitul zilei; cercetători elveţieni presupun că alterări ale fiziologiei circadiene precum şi ale performanţelor cognitive i s-ar datora, dar îndeosebi în cazul unor ecrane retroluminate, mai ales prin lungimi de undă scurte, vizibile în spectru albastru. Corelat cu expuneri puternice, ritmuri circadiene deranjate plus insomnii au fost descrise la astronauţi, precum şi la controlorii de zbor de la sol, ai NASA.
     Dacă asupra imprimantelor comune, cu jet de cerneală, nu planează nicio acuză, lucrurile stau complet diferit în legătură cu acelea bazate pe tehnologie laser. O anchetă din 2007, efectuată de o echipă australiană, a evidenţiat că aproape o treime din modelele testate răspândesc în aer particule infime de cerneală, dar cu potenţial periculos; nu se pune în cauză laserul propriu-zis, ci numai tehnologia legată de toner şi de xerografie. Un captator joacă aici rolul de fotoreceptor cu ajutorul unui dispozitiv încărcat electrostatic. Care, prin iluminare ulterioară cu laser, descarcă toate zonele luminoase ale imaginii şi, respectiv, fac să apară imaginea prin fixarea electrostatică de particule pigmentare. Universitatea Tehnologică din Queensland, autoare a testelor, se arată preocupată şi insistă pentru aprofundarea investigaţiilor şi chiar pentru atitudini preventive. Microparticulele emise pot ajunge în plămâni, cu toate consecinţele pe termen lung: iritaţii şi chiar leziuni similare cu acelea produse de fumat. Autorii studiului recomandă aerisirea încăperii, precum şi purtarea unei măşti la rămânerea prelungită aproape de imprimantă.
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe