Săptămâna trecută, la Teatrul Național, un grup destul de mare de actori, îmbrăcați în haine de lucru, având în mâini când toiege, când ciomege, când topoare, s-au „luptat” timp de două ore cu textul piesei Viforul, de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Printre actorii care au dat viață piesei îi amintim pe: Marius Manole, Marius Rizea, Dorin Andone, Dragoș Ionescu, Alexandru Voicu, Mihai Calotă, Eduard Adam, George Piștereanu, Emilian Mârnea, Ionuț Toader, Ilona Brezoianu și Afrodita Andone. Piesa este considerată de critici o capodoperă a literaturii istorice românești (acum ușor sfârtecată de un dramaturg de ocazie, Mașa Dinescu), pusă în scenă de Alex Dabija, autorul multor spectacole controversate ale unor piese clasice.
Pentru orice ochi cât de cât avizat și de o vârstă mai înaintată, toate încercările de a reînvia textul piesei stau oarecum sub presiunea excepționalului spectacol din 1970, tot al Teatrului Național, regizat de Radu Penciulescu, în care, tot așa, un grup de actori intrau în pielea unor personaje celebre. Având o piesă întreagă la dispoziție, se remarcă Marius Manole (cel mai tânăr interpret al rolului), care merge pe urmele înaintașilor săi celebri, Petre Liciu și Tony Bulandra. Acesta realizează cu mijloace simple, dar concludente, un personaj nevrotic, bântuit de stihii, de mari invidii, epileptic, debusolat intens de umbra marelui său înaintaș, cât se poate de credibil. Are multe scene excelente susținute cu un tremur nervos autentic.
Desigur, nu se mai poate juca teatrul istoric la modul cum se juca în 1910, la vremea premierei piesei „Viforul”, pentru care autorul scrisese lungi monologuri atât de îndrăgite de actori, cât și de publicul vremii. Afară de faptul că domnitorul e un tip coleric cu o accentuată sete de sânge, problema care se dezbate și dezlănțuie de fapt privește conflictul major al tratatului cu Polonia, pe care domnitorul nu-l vrea, având impresia că i se impune. Oricât am încerca să demistificăm, să simplificăm, nu se poate ca discutarea unui tratat să ia aspectul unei simple conversații. Sau se poate și așa...
