Personalitatea
profesorului Nicolae Gorun este multiplă: ortoped care a urcat, prin
munca sa neobosită, până la cea mai înaltă treaptă a profesiunii, prolific
autor de cărți de specialitate, epigramist redutabil, poet sensibil și, nu în
ultimul rând, soț și tată. În 2016, profesorul Gorun a publicat, la editura
„Curtea Veche“, un nou volum – al nouălea – din seria „Caiete de
traumatologie osteoarticulară specială – Genunchiul“.
Volumul,
de 793 de pagini, apărut în condiții grafice excelente, este închinat
traumatologiei genunchiului și respectă schema clasică de prezentare a unui
material de specialitate. Primul capitol cuprinde date de anatomie descriptivă,
anatomie topografică și anatomie funcțională, date actualizate și absolut
necesare pentru înțelegerea demersului diagnostic și terapeutic al patologiei
traumatice a genunchiului. Examenul clinic și imagistic al genunchiului normal
este prezentat în cel de-al doilea capitol, iar cel al genunchiului traumatizat
în capitolul al treilea al monografiei. Este acordată o importanță majoră
examenului clinic: anamneză, inspecție, palpare, aprecierea mobilității,
efectuarea măsurătorilor, elemente care astăzi sunt uneori trecute cu vederea
pentru a sări direct la imagistică. Dar tocmai examenul clinic este cel care ne
arată ce investigații imagistice sunt necesare, în fiecare caz în parte. Sunt
descrise amănunțit semnele patologice ce pot fi depistate în diferitele
traumatisme ale articulației și datele imagistice ce ne vor conduce la
stabilirea unui diagnostic corect și complet.
Capitolul
patru descrie multiplele căi de abord chirurgical al genunchiului, cu planurile
tisulare ce trebuie străbătute până se ajunge la elementul anatomic lezat.
Sunt, de asemenea, prezentate porțile de intrare în genunchi, în cursul
explorării și chirurgiei artroscopice.
În
patologia traumatică propriu-zisă a genunchiului se intră începând cu
fracturile, prezentate în capitolul cinci. Sunt descrise fracturile
extremității femurale distale, fracturile rotulei și fracturile extremității
proximale ale tibiei și ale fibulei. La fiecare din cele trei localizări ale
fracturilor sunt precizate etiopatogenia, anatomia patologică, multiplele
clasificări ale diverșilor autori, inclusiv amănunțita clasificare AO,
aspectele clinice și radiologice, diagnosticul pozitiv și diferențial, evoluție,
complicații, prognostic și posibilitățile terapeutice de la cele conservatorii
(inclusiv extensia continuă, astăzi aproape nefolosită) până la cele
chirurgicale, mai vechi sau mai moderne. Sunt detaliate toate metodele
terapeutice, etapele osteosintezei și toate mijloacele de a o realiza. Sunt
descrise complicațiile tardive și posibilitățile de a le trata. Este
impresionantă cazuistica proprie a autorului – 74 de fracturi extremitate
distală femurală, 295 de fracturi și 12 pseudartroze de rotulă, 72 de fracturi
extremitate proximală tibială – prezentată în tabele și ilustrată cu cazuri
demonstrative.
În
capitolul șase se continuă descrierea patologiei traumatice cu luxațiile
genunchiului, ale rotulei și ale articulației tibio-peroniere superioare, urmărind
aceeași schemă de expunere. Capitolul șapte este dedicat contuziilor
genunchiului (etiopatogenie, anatomie patologică, fiziopatologie, clasificare,
studiu clinic și radiologic, diagnostic pozitiv și diferențial, evoluție,
complicații, prognostic) și tratamentul lor ortopedic, microchirurgical sau
chirurgical, în funcție de gravitate. Sunt urmate de prezentarea experienței
personale a autorului pe 137 de cazuri grave, care au impus abord chirurgical.
Din acestea, în 97 de cazuri s-a utilizat un procedeu original – capitonajul
longitudinal.
Capitolul
opt are ca tematică entorsa genunchiului. Sunt expuse mișcările forțate care
determină leziunile ligamentare și/sau meniscale. Este prezentată anatomia
patologică, simptomatologia, modificările imagistice care le pun în evidență,
cât și tratamentul lor, ortopedic sau chirurgical. Experiența personală se
bazează pe 24 de cazuri de entorse, majoritatea grave, toate tratate prin
intervenție chirurgicală, în perioada în care artroscopia nu era încă frecvent
utilizată la noi în țară.
Plăgile
– capitolul nouă – prezentate după schema clasică, necesită un tratament
chirurgical, diferențiat în funcție de mecanismul de producere și de
profunzime, așa cum reiese și din experiența personală pe 74 de cazuri. Ultimul
capitol, al zecelea, se adresează leziunilor structurilor moi ale complexului
cvadricipital, de multiple tipuri anatomopatologice și cu multiple tehnici
chirurgicale de reparare.
Volumul
„Genunchiul“ al profesorului Nicolae Gorun epuizează întreaga patologie
traumatică a acestei regiuni anatomice, cu părțile ei moi și cu structurile
scheletice. Este o adevărată enciclopedie, bazată atât pe datele din literatură
(cu o bibliografie de 898 de titluri), cât și pe o bogată și îndelungată
experiență personală. De o erudiție medicală inegalabilă – prin multitudinea de
nume și date citate și fiind însoțită de numeroase scheme, tabele și
radiografii, toate clare și sugestive, care întregesc înțelegerea textului –
monografia „Genunchiul“ va deveni, cu siguranță, un ghid indispensabil al
oricărui traumatolog care se dedică patologiei traumatice, atât de frecvente și
atât de diverse, a acestei complicate și importante regiuni anatomice.
