Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  CULTURĂ  »  Cultură

Tratat complet de neurochirurgie

Viața Medicală
Prof. dr. Alexandru CONSTANTINOVICI miercuri, 11 ianuarie 2012
   Sunt multe voci care regretă că românii nu au avut timp să scrie atât de mult încât să dea măsura propriilor fapte. Iată însă că în neurochirurgie, după acumularea unei experienţe complexe (practice, teoretice, universitare, administrativ-organizatorice etc.), actuala generaţie a lăsat din orgoliile personale, s-a adunat şi a scris primul tratat românesc de neurochirurgie. Salutăm cu bucurie apariţia celui de-al doilea volum al lucrării TRATAT DE NEUROCHIRURGIE, care completează abordarea patologiei neurochirurgicale.
   Şi, întrucât „cine nu are trecut nu are viitor“, acest volum începe prin a prezenta marile personalităţi care au făcut posibile adaptările şi acumulările strict necesare pentru a ajunge la un nivel care să permită realizarea unui tratat. Pe lângă iniţiatorii şi cei care au realizat deschiderea internaţională a specialităţii, la Bucureşti, sunt prezentate personalităţile care au marcat celelalte şcoli principale de neurochirurgie din România, cum au fost conf. dr. T. S. Iacob, fondatorul clinicii de neurochirurgie din Cluj, unde s-a format şi actualul preşedinte al Societăţii Române de Neurochirurgie (SRN), prof. dr. Şt. Florian, la rândul său în plin proces de creare a unei şcoli valoroase; prof. dr. V. I. Miclăuş şi şcoala neurochirurgicală din Timişoara, prezentată de conf. dr. C. Costea; prof. dr. M. Rusu, care a lăsat în urma sa o pleiadă de valoroşi neurochirurgi la Iaşi (centru universitar atât de îndrăgit de noi toţi), dintre care prof. dr. N. Ianovici a fost, de asemenea, preşedinte al SRN.
   Hemoragia subarahnoidiană este prezentată clinic, paraclinic şi terapeutic, lăsând să se întrevadă, încă de la început, intenţia ca acest tratat să fie scris şi cu un accentuat caracter practic.
   Anevrismele intracraniene acoperă, de asemenea, o patologie complicată, care de obicei debutează cu hemoragie subarahnoidiană. Imagistica de bună calitate din acest capitol – de altfel, obligatorie într-un tratat de neurochirurgie – include reconstrucţii 3D. Totul este prezentat clar şi corect, inclusiv cele două modalităţi terapeutice, neurochirurgicală şi endovasculară, precizând că standardul actual este cliparea microneurochirurgicală. Prezentarea implanturilor necesare în ambele tehnici, a anesteziei, arată indirect că, în ziua de azi, neurochirurgia nu se mai poate face numai cu talent şi cu bune intenţii. Sunt necesare instrumente, implanturi, aparatură şi echipe foarte bine pregătite, ceea ce impune o bună finanţare.
   Malformaţiile arteriovenoase cerebrale reprezintă un alt element „delicat“ şi disputat al neurochirurgiei. Sunt prezentate inclusiv tehnici de vârf, cum ar fi PET (positron emission tomography), SPECT (single photon emission computed tomography), cu rol în studiul hemodinamicii cerebrale, grav perturbată de această patologie. Capitolul conţine toate ingredientele necesare, inclusiv concluzii, sugestiv ilustrate de un algoritm practic.
   Tratamentul endovascular al anevrismelor cerebrale şi al malformaţiilor arteriovenoase cerebrale se alătură efortului neurochirurgical de rezolvare a acestei patologii extrem de dificile. Din rândurile parcurse se simte experienţa şi colaborarea de bună calitate, care ne face să regretăm că nu toate colaborările interdisciplinare sunt la un nivel măcar apropiat. Sunt prezentate foarte deschis şi corect, atât indicaţiile, cât şi contraindicaţiile, dar şi posibilele complicaţii.
   Cavernoamele cerebrale reprezintă o categorie „vasculară“ mai aparte, prezentată incisiv, intervenţionist. Este prezentată inclusiv indicaţia operatorie pentru cavernoame din trunchiul cerebral care sângerează, cu tot riscul unor deficite majore sau chiar al decesului.
   Supuraţiile endocraniene neurochirurgicale reprezintă o patologie ce trebuie cunoscută foarte bine, cu toate elementele etiopatogenice, de microbiologie, tablou clinic, forme evolutive, care pot permite un tratament prompt (uneori de urgenţă) şi corect, care să evite evoluţii catastrofale. Cele trei strategii terapeutice din abcesul cerebral sunt prezentate clar, în ordinea preferinţei (desigur, ţinând seama de evoluţie şi indicaţii): antibioticoterapie şi puncţia abcesului; excizia abcesului şi antibioticoterapie. Totul este prezentat în amănunt, inclusiv nuanţe importante precum drenajul abcesului, controversat. Empiemele subdurale şi abcesele epidurale sunt celelalte două entităţi ale supuraţiilor, care, diagnosticate şi tratate conform celor menţionate, pot conduce la rezultate foarte bune.
   Parazitozele sistemului nervos reprezintă un capitol ce se referă la cazuri din ce în ce mai rare, care tocmai din aceasta cauză nu trebuie neglijate. Deşi ne dorim să nu mai întâlnim această patologie, pregătirea este obligatorie, mai ales că nimeni nu poate garanta că nu va apărea o recrudescenţă. Cisticercoza, boala hidatică, toxoplasmoza, malaria cu localizare cerebrală, amoebioza, paragonimiaza cerebrală şi trichinoza cerebrală sunt cele mai frecvente parazitoze ale creierului şi datele necesare controlării acestor boli sunt obligatorii în cursurile europene, iar asimilarea dificilă, tocmai din (fericita) lipsă a acestor cazuri pe continentul nostru.
   Tratamentul chirurgical al epilepsiei abordează cu acurateţe un capitol în care colaborarea interdisciplinară este strict necesară. Ne întrebăm însă cum vom putea ajunge la dezideratul de a primi pentru aceste tratamente pacienţi diagnosticaţi precoce (când, în ţara noastră, există aproape o lipsă de adresabilitate)… Sperăm că neurologii, psihologii, psihiatrii, specialiştii în neuroimagistică, alături de neurochirurgii special pregătiţi în această arie patologică, să depună eforturile necesare pentru ca echipa să meargă eficient şi noii specialişti să se alăture eforturilor de a rezolva cazurile în mod fericit. Aşa cum este descris în Tratat, posedăm electrozi intracranieni, mijloacele strict necesare de diagnostic şi urmărirea evoluţiei, precum şi doctori cu o bună pregătire în specialităţile învecinate. Sunt prezentate modern tehnicile chirurgicale specifice chirurgiei epilepsiei, inclusiv stimularea vagală şi a structurilor profunde.
   Tratamentul neurochirurgical al tulburărilor de tonus şi mişcare este prezentat inspirat pe subcapitole (boala Parkinson, tremorul esenţial, tremorul secundar sclerozei multiple, tremorul posttraumatic, distonii, distonia cervicală, hemispasmul facial, spasticitatea), fiecare capitol cu bibliografie separată.
   Tratamentul neurochirurgical în durerea cronică include administrarea de droguri intratecal, neurostimularea, tehnici lezionale, dar şi entitatea numită nevralgie trigeminală, cu multiplele soluţii, care trebuie bine cântărite înainte de a oferi binecunoscuta operaţie „Jannetta“.
   Stereotaxia este folosită nu doar în neurochirurgia funcţională, ci şi în biopsia stereotactică, metodă mult mai complexă decât orice altă biopsie din organism. De aceea, ni se pare o bună idee de a alcătui un astfel de capitol. Foarte inspirat, autorul numeşte această tehnică „operatorie“. În centrele neurochirurgicale universitare, biopsia stereotactică este o metodă care nu ar trebui să lipsească.
   Neuronavigaţia foloseşte tehnici aflate iniţial sub incidenţa secretului militar, care ulterior s-au răspândit în toate serviciile neurochirurgicale cu pretenţii. Pe lângă tehnica propriu-zisă, sunt menţionate corespunzător indicaţiile (inclusiv biopsiile „frameless“), dar şi avantajele şi dezavantajele, evitând greşeala altor autori, care au prezentat neuronavigaţia ca pe o reţetă a succesului sau invers, o metodă care a dezamăgit.
   Traumatismele vertebromedulare reprezintă, într-adevăr, o patologie adesea dramatică. Sunt prezentate mecanismele de producere a acestor traumatisme, cu implicaţiile lor, scale de apreciere a leziunilor medulare, generalităţi ale tratamentului, dar şi tratamentul ţintit, în funcţie de nivelul afectat. Imagistica, foarte bine realizată, se referă la toate mijloacele posibile şi susţine excelent textul.
   Recuperarea în suferinţe după traumatisme vertebromedulare (TVM) completează fericit capitolul precedent. Prezintă în mod realist posibilităţile, atât în leziuni cu implicaţii vitale, cât şi cele mai mici leziuni, care pot impieta asupra calităţii vieţii. Se discută foarte pertinent despre experienţa de viaţă, profilaxia unor complicaţii redutabile, dar şi tendinţele actuale.
   Neuroprotecţia şi neuroplasticitatea în trauma cerebrală este un capitol ce are in vedere mecanismele patologice, în baza cărora se stabilesc posibilităţile terapeutice. Practic, se menţionează valoarea indiscutabilă a unui medicament care deja şi-a dovedit eficienţa: Cerebrolysin.
   Terapiile experimentale cu celule stem în traumatismele vertebromedulare sunt discutate în mod pertinent, aşa cum este prezentat şi în titlu – cu caracter experimental, actualmente fără a putea preciza o anumită eficienţă. Sunt menţionate diferite centre din lume care afirmă rezultate promiţătoare, cum este şi Clinica de Neurochirurgie Iaşi, unde şase din zece pacienţi intraţi în studiu (faza I) cu leziune medulară definitivă, s-au ameliorat senzitiv, iar un pacient are sensibilitate completă şi reluarea funcţiilor sfincteriene.
   Implicaţiile psihologice în traumatismele vertebromedulare explică, la un nivel ridicat, rolul psihicului în evoluţia şi recuperarea acestor pacienţi, în îmbunătăţirea calităţii vieţii, unde ştim că psihologul nu are numai rolul de a certifica o bună calitate a vieţii în urma tratamentului complex. Rolul activ, de a îmbunătăţi şi mai mult calitatea vieţii, îl cunoaştem în urma unei bune şi constante colaborări. De altfel, încă din facultate am învăţat cu toţii că toate bolile sunt, de fapt, psihosomatice.
   Tumorile spinale intramedulare este un capitol care prezintă posibilităţile actului chirurgical (în multe situaţii obţinându-se rezultate bune, vezi rezultate şi prognostic), dar şi complicaţiile, precum şi posibilitatea evitării acestora. Urmărirea şi îngrijirea postoperatorii sunt discutate clar, pentru că, în toată patologia neurochirurgicală, concentrarea asupra aspectelor mari şi complexe, cu neglijarea faptelor mici dar obligatorii, poate duce la rezultate dezastruoase. Nu lipsesc concluziile, în care sunt susţinute intervenţiile agresive… atunci când este posibil. Imagistica şi bibliografia moderne şi generoase încununează şi ele valoarea acestui capitol.
   Malformaţiile arteriovenoase spinale au o incidenţă redusă, iar, dintre ele, unele nu beneficiază de un tratament eficient. Altele, pot fi tratate în mare măsură chirurgical, endovascular sau radioterapic.
   Patologia degenerativă cervicală şi toracală este din ce în ce mai frecventă. Nu lipseşte artroplastia cervicală şi nici alte patologii, uneori neglijate, cum ar fi osificarea ligamentului longitudinal posterior.
   Patologia degenerativă lombară reprezenta, pe vremuri, „pâinea neurochirurgului“. Chiar dacă în prezent nu mai este posibil ca un neurochirurg să se dedice numai acestei patologii, ea poate încă să constituie majoritatea intervenţiilor neurochirurgicale. Deşi pe plan internaţional mulţi consideră că rar se mai pot aduce noutăţi în această patologie, atât autorii acestui capitol, cât şi alţi specialişti din acelaşi centru universitar şi din alte centre au studiat cu multă seriozitate această patologie, ceea ce, desigur, a influenţat pozitiv rezultatele obţinute.
   Stenoza spinală lombară degenerativă se încheie corect, cu recomandarea de a corecta instabilitatea spinală.
   Spondilolistezisul lombar este o problemă curentă, iar soluţia terapeutică poate fi diferită de la o ţară la alta sau chiar de la un centru la altul. Aici sunt prezentate soluţiile conservatoare (în stadii incipiente, la bătrâni, copii şi adolescenţi), precum şi principalele tehnici de osteosinteză lombosacrată.
   Capitolul Procese expansive intraorbitare chirurgicale prezintă procesele expansive intraorbitale (tumorale, infecţioase, inflamatorii, traumatice, vasculare). Imagistica conţine inclusiv reconstrucţii CT 3D, care ajută mult la înţelegerea situaţiei şi la planificarea intervenţiei.
   Radiochirurgia stereotactică gamma-knife redă date despre malformaţiile arteriovenoase cerebrale, meningioamele cerebrale, schwannoamele vestibulare, tumorile pituitare, metastazele cerebrale, nevralgia trigeminală, adică afecţiunile clasice care răspund la acest tratament. În asemenea situaţii, radiochirurgia este – singură sau postchirurgical – o alternativă importantă.
   Managementul în secţiile de neurochirurgie devine o problemă în care se implică în primul rând neurochirurgii de vârf, care conduc destinele acestei discipline, ajutaţi de un psiholog cu pregătire specială de optimizare organizaţional-managerială. Se trece astfel de la disciplina cunoscută (uneori mai severă decât în armată!) şi care iniţial uimeşte familiile pacienţilor, la dublarea ei de abordarea ştiinţifică, cu elaborarea şi aplicarea de programe manageriale.
   După parcurgerea acestui volum, am recomanda oricărui medic neurochirurg, neurolog, psihiatru, psiholog, radiolog, oftalmolog, orelist, anestezist, de medicină generală etc. să îşi completeze biblioteca şi cu acest volum. Realizarea în condiţii deosebite a volumului (ca şi vol. 1), de către Editura Medicală, nu credem că este o surpriză pentru nimeni.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC