Şi de această dată
personajul principal este tot un puşti – Oskar – iar aventura sa se transformă
tot într-o călătorie de dimensiuni filosofice, o poveste despre familie şi ce înseamnă
ea cu adevărat, cum o înţelegi cu adevărat atunci când se destramă. Un personaj
ofertant (interpretat de puştiul Thomas Horn): extrem de inteligent şi activ, pacifist, vegan, un geniu
şi „mini-tehnicus“, al cărui tată (Tom Hanks), om de ştiinţă, dar şi proprietar al unui magazin de
bijuterii, moare în ziua de 11 septembrie, aflat la o întâlnire de afaceri într-unul
dintre turnurile gemene. Extremely
Loud & Incredibly Close / Extrem de tare & incredibil de aproape surprinde o felie de viaţă: ziua neagră pentru omenire s-a
transformat în „cumplita zi“ din viaţa lui Oskar. Cu tatăl său avea o relaţie
extrem de specială – era omul care îl învăţase o mulţime de lucruri, îl provoca
să descopere întotdeauna ceva nou, să îşi învingă fricile, să examineze cu o
foarte mare atenţie lumea în care trăieşte. Tatăl său nu era doar mentorul, ci
omul care îi oferea doza zilnică de fascinaţie, curaj, încredere, curiozitate;
lumea lui Oskar se derula în jurul tatălui său şi al problemelor de
perspicacitate pe care i le lansa. Iar provocările continuă şi după moarte:
Oskar îşi va imagina o adevărată călătorie iniţiatică după ce găseşte în
dulapul tatălui său o cheie (într-un plic pe care e trecut numele „Black“) ce
nu se potriveşte niciunde în casa lor. În ciuda faptului că moartea tatălui îl
aruncă într-o zonă întunecată a minţii şi tot ce îl înconjoară devine extrem de
sumbru, Oskar se ambiţionează să găsească yala pentru misterioasa cheie.
Astfel, un nou proiect e pe cale să se nască: meticulos, răbdător şi dornic să
afle povestea unei chei despre a cărei existenţă nu avea habar şi care în
mintea lui naşte o mulţime de scenarii, Oskar îşi propune să îi întâlnească pe
toţi locuitorii New York-ului cu numele Black, în speranţa că va afla mesajul
pregătit de tatăl său.
Extremely Loud & Incredibly Close /
Extrem de tare & incredibil de aproape nu are doar un personaj extrem
de simpatic pe care îl iubeşti din start – şi pe care îl şi urmăreşti destul de
năucit din pricina fluenţei discursului şi a ideilor sale, dar, în esenţă, se
vrea o metaforă a căutării, a drumului, a familiei care te formează şi îţi
lansează/pregăteşte drumul. În călătoria sa prin oraş, îl va avea alături (fără
voia sa neapărat) pe bătrânul fără voce care locuieşte cu chirie în casa
bunicii sale. Un bătrân misterios, cu care va comunica prin bileţele şi care, în
ciuda faptul că nu scoate niciun sunet, are o privire ce transmite mai multă
durere, tristeţe şi regrete decât ar putea exprima vreodată cuvintele. Max von
Sydow are un rol dificil dacă luăm în considerare
precocitatea şi perspicacitatea lui Oskar. Dar călătoria prin oraş îi va
apropia unul de celălalt, pentru ca Oskar să înţeleagă/descopere ce se ascunde
cu adevărat dincolo de privirea bătrânului şi regretele sale: un bunic de
existenţa căruia nu avea habar.
Asemeni
personajului lui Günter Grass din Toba de
tinichea, Oskar poartă în permanenţă cu el o tamburină care îl ajută să
scape de frici şi să îşi înveselească drumul printre străini. Permanenta doză
de mister adunată în jurul cheii îl poartă pe Oskar prin New York şi îl conduce
spre cele mai colorate personaje, unele mai singure decât altele, dornice sau
nu de comunicare. Este lecţia de viaţă la care poate nici tatăl său nu s-ar fi
gândit de la bun început, pentru că, la finalul călătoriei şi al identificării
proprietarului, Oskar constată că nu a descoperit un mesaj adresat în mod
expres lui. Dar cu siguranţă a învăţat să se deschidă înaintea oamenilor şi să
se detaşeze de povestea lui, descoperind noi experienţe. Vom înţelege pe
parcursul filmului cum naraţiunea se detaşează clar de evenimentele de la 11
septembrie şi devine astfel povestea unei călătorii necesare, în urma căreia
Oskar trebuie să accepte lumea aşa cum este ea. Chiar dacă nu are cele mai strălucitoare
şi răvăşitoare momente, filmul merită măcar pentru jocul actoricesc admirabil
al lui von Sidow şi al puştiului Thomas Horn. Stephen Daldry mizează mult pe
magia întâmplărilor, misterul şi farmecul personajului principal. Un puşti cu
un aer proaspăt, care cu siguranţă va face carieră.