După cum deja se ştie, câştigătorul de anul
acesta al Premiului Nobel pentru Literatură este poetul suedez Tomas Tranströmer, născut la Stockholm în
1931. Motivaţia juriului Academiei Regale sună astfel: „datorită imaginilor
sale dense, limpezi în a oferi o nouă cale de acces către realitate“. Aşadar, împlinirea
a opt decenii de viaţă a corespuns recunoaşterii supreme a operei sale lirice.
Victimă, în 1990, a unui accident vascular cerebral, scriitorul are mari
dificultăţi de vorbire (în locul lui vorbeşte soţia sa, Monica, ce dă glas
gesturilor şi gândurilor poetului) şi e constrâns să-şi petreacă timpul într-un
cărucior cu rotile. Ceea ce nu l-a împiedicat să viziteze România în 2003, cu
ocazia lansării volumului de poeme Pagini
din cartea nopţii (Editura
Polirom) în traducerea lui Dan Shafran. În 2005, i-a apărut un al doilea volum,
semnat de acelaşi traducător, Taina cea
mare. Considerat decanul poeziei suedeze de azi, a fost tradus în peste 40
de limbi străine, opera sa situându-se între modernism, expresionism şi
suprarealism. Este licenţiat în psihologie la Universitatea din capitala
Suediei şi a lucrat, din anii şaizeci, la Institutul Psihotehnic al universităţii
şi într-un institut de reeducare a delincvenţilor minori din Roxtuna. S-a
ocupat, de asemenea, de handicapaţi şi toxicodependenţi.
Ca poet, a debutat la 23 de ani, cu volumul 17 dikter (1954). Opera sa poetică este
majoritar inspirată de călătoriile în lume, inclusiv în Europa de Est. Ultimul
său volum de poezie se numeşte Gondolaîndoliată, scris după declanşarea
bolii, şi abordează teme precum claustrarea, nimicnicia şi moartea, expresie
ultimă a pesimismului său cosmic-vizionar. Printr-o tehnică de teleobiectiv
creează surprinzătoare schimbări de perspectivă, oferind rapide transferuri între
dimensiunea individuală şi cea cosmică, între cea personală şi cea metafizică,
planetară.
În opera lui Tranströmer există conexiuni cu
tradiţiile filosofico-religioase, cu mistica occidentală creştină tip Meister
Eckhart sau maeştri renani din evul mediu. Poezia lui Tranströmer dezvăluie ipostazele
tainice ale realului prin epifanii care îngăduie experienţa insolită a unor
imprevizibile simbioze între epoci şi locuri disparate. Înaintea Premiului
Nobel din octombrie 2011, i-au fost decernate mai multe distincţii, dintre care
semnalăm: Premiul Internaţional Neustadt pentru Literatură, Premiul Petrarca
(Germania), Premiul Nordic al Academiei Suedeze. Oferim publicului, în
traducere din limba franceză, o poezie a marelui poet:
Pietrele
Aud cum cad pietrele pe care le-am aruncat,
Cristaline de-a lungul anilor. În vale
Zboară faptele confuze ale clipei
Strigând din vârf în vârf de arbori, tac
În aerul mai uşor al prezentului, planează
Precum rândunicile din vârf
În vârf de munte până
Ce-ating podişul cel mai depărtat
De-a lung de frontieră cu lumea de dincolo.
Acolo cad
Faptele noastre cristaline
Nici vorbă de genune,
Înafara propriei fiinţe.
