În
domeniul publicisticii medicale, a apărut al
şaselea volum al seriei IMAGISTICĂ
LA BOLNAVI CARDIACI – din pagina cărţii
la ecranul computerului, sub redacţia prof.
dr. Carmen Ginghină, la Editura Medicală. Este o apariţie editorială
particulară ca formă şi conţinut.
Aş
comenta iniţial forma de prezentare:
pot afirma că editorii şi autorii s-au adaptat „revoluţiei tehnicilor de
comunicare“. În percepţia actuală, aceasta este înţeleasă nu numai ca o
schimbare a opticii culturale, ci şi ca o modificare a suportului material al
culturii scrise. În decursul timpului, s-a trecut de la cultura orală la cea
scrisă, de la manuscris la tipar şi, acum, de la tipar la cărţile electronice.
S-a vorbit pe un ton dramatic despre un exod către virtual, despre o
„alunecare“ din galaxia Gutenberg spre un imperiu al vizualului. De fapt, nu
este vorba despre o trecere brutală, nu este o schimbare totală, ci doar o
suprapunere a celor două moduri de comunicare: volumul tipăriturilor este în
continuă creştere şi, în paralel, cărţile electronice câştigă teren. Nu s-a
pierdut nimic, ci s-a câştigat: fiecare „revoluţie“ a dus la o explozie în
domeniul producţiei culturale.
O
bună parte din cărţile moderne de medicină utilizează cele două suporturi
materiale ale culturii scrise, incluzând text pe hârtie şi imagini pe suport
electronic (CD, DVD) ataşat cărţii. Undeva aici, în această zonă, se situează şi
cartea Imagistică la bolnavi cardiaci –
din pagina cărţii la ecranul computerului, a cărei originalitate ca formă
constă în existenţa pe hârtie doar a rezumatului prezentării, ca text, şi
prezenţa pe DVD-ul asociat a textului in extenso însoţit de imagistica aferentă
(imagini în mişcare). Cititorul „răsfoieşte“ paginile cărţii clasice şi
deschide DVD-ul la cazul care i-a suscitat interesul. Se poate vorbi despre
editori moderni, care se adresează unor cititori moderni: doctorii care prin
profesia lor sunt deschişi progresului.
În
al doilea rând, aş comenta originalitatea de fond a cărţii.
Publicaţia reuneşte prezentări de cazuri al căror prim autor este un tânăr doctor, un rezident, un „ucenic“
în specialitate. Această aducere în prim-plan publicistic a tinerilor înseamnă
ieşirea din „cuminţenia“ stabilităţii scrierilor clasice din confortul
statu-quo-ului şi conferă prospeţime şi savoare cărţii. Tinerii sunt astfel educaţi nu numai în profesarea unei
medicini de calitate, ci şi în exprimarea scriptică a gândirii medicale. De
altfel, unul din volumele anterioare ale cărţii are ca motto afirmaţia lui
Cato: „Stăpâneşte subiectul, cuvintele vin de la sine“. Un adevăr ştiinţific şi
profesional bine stăpânit ajunge să fie exprimat cu claritate, fapt dovedit de
tinerii autori ai cărţii. În accepţiunea clasică, conceptul general de educaţie
se încadra în stilul „magister dixit“:
maeştrii erau responsabili cu furnizarea educaţiei, în timp ce elevul,
studentul sau rezidentul erau responsabili cu învăţarea. Era o abordare rigidă,
depăşită azi conceptual şi în învăţământul medical, aşa cum o demonstrează,
prin această carte, Şcoala de cardiologie de la Fundeni. Cartea devine o „ţintă“
profesională, o „atracţie“ pentru tinerii doctori (deoarece sunt publicaţi doar
cei care gândesc şi scriu bine), cultivând astfel un sistem competitiv şi fiind un exemplu stimulativ al funcţionării
„meritocraţiei“ în lumea medicală. Fiecare prezentare de caz (în fapt,
descrierea întregului proces de evaluare şi rezolvare a situaţiei medicale a
pacientului) este coordonată de un „magister“,
coautor al prezentării, alături de toţi ceilalţi medici care au contribuit
semnificativ la lămurirea patologiei. În felul acesta, cartea îşi lărgeşte
semnificaţia: exprimă continuarea tradiţiei
şi puterea muncii în echipă. De
altfel, cartea face parte dintr-o serie de cărţi „Tineri elevi ai unei vechi şcoli“, iar Şcoala a trecut în timp de
la vechiul ASCAR la actuala Clinică de Cardiologie de la Fundeni. Circulă în
presă o butadă: „să-i dăm şi trecutului un viitor“. Cartea i-l conferă. Echipa
mare de medici care au îngrijit bolnavii, medici de diverse specialităţi şi din
mai multe servicii medicale, este o dovadă vie a binecunoscutului fapt că
medicina este o meserie „de echipă“. Cartea este iniţiată în Clinica de
Cardiologie din Fundeni, dar îşi depăşeşte
această condiţie: în ea îşi găsesc locul prezentări ale cardiologilor din ţară
şi din alte părţi ale Europei (Belgia, Franţa, Italia), unde tinerii medici
români şi-au făcut unele stagii practice. În final, dar nu în cele din urmă, tematica prezentărilor este de o mare
varietate, oglindind o cazuistică deosebită.
Iată
câteva dintre titlurile voit incitante, care cheamă cititorul la studiul
cazului: „Declinul şi ascensiunea gradienţilor într-un caz de stenoză aortică“,
„Un defect nu vine niciodată singur“, „Sincope recurente la un pacient
cardiostimulat“, „Infarct miocardic acut tip IV B – avem o explicaţie?“, „Prea
multe boli pentru un singur om“, „Un caz de tireotoxicoză manifestată prin
angină vasospastică“.
Aş încheia
spunând că cele şase volume editate până acum în seria Imagistică la bolnavi cardiaci, adunate şi puse alături, formează
un mic colţ de „bibliotecă pentru toţi“ cei ce profesează medicina. 
