Erau rotunde şi albastre, poate, fructele fără
gust din grădina Raiului, cel cu un singur pom interzis. Să fi avut acesta
fructe roşii? De ce – a vrut să ştie Eva. Răspunsul era: fiindcă nu trebuia să ştie.
Dar ea a aflat şi-apoi povestea e cunoscută, dar nu pe de-a-ntregul, se pare.
Altfel, de ce de-atâtea veacuri se anină de pomul cunoaşterii numeroși însetaţi
de taina iniţierii, dând fiecare o nouă tălmăcire vechii poveşti?
Dacă poeţilor le este de ajuns cuvântul
spre a ne arata cum a fost atunci, artiştilor le-a fost şi le este din ce în ce
mai greu să aleagă materia prin care să se exprime. Cei mai aproape de adevăr
sunt poate sculptorii. Cu fiecare rotunjime în lut, lemn, piatră, marmură,
trovanţi, degetele lor par a vrea să surprindă perfecțiunea. Dar de fiecare dată
rotundul le alunecă printre degete, se ascunde în miez de taină şi ei se
trezesc cu mâinile goale, gata să reia iar şi iar lucrarea aceea visată, a cărei
perfecţiune doar Creatorul o ştie.
Iar timpul, rotund şi el ca necuprinsul, îşi
înseamnă mereu necurmata-i trecere. Semnele sale sunt lăsate de muritorii care
au muşcat la rândul lor din fructul cunoaşterii, preschimbând-o în creaţie:
literară, muzicală, plastică, arhitectonică, ştiinţifică, biologică.
Dar noi să ne oprim o clipă la Muzeul Național
al Satului „Dimitrie Gusti” din București unde, pâna la mijlocul lunii iulie,
sculptoriţa Ana Rus a prezentat expoziţia Timpul – sacru
şi profan. Aceasta a reunit peste 30 de lucrări din diferite perioade
de creaţie, toate răstălmăcind în felul lor vechea poveste cu mărul ca simbol şi
sâmbure al vieţii omului. Este povestea cu oul primordial ca germene al vieţii
niciodată muritoare, cu rotunjimile trupului de femeie sculptate de vânt sau de
focul din privirile celor cărora le va fi veşnic dor de paradis.
Aflată în plină maturitate creatoare, cu
nenumărate expoziţii în ţară şi străinătate (Franţa, Austria, Ungaria, Grecia,
Iugoslavia, SUA), cu nenumărate premii naţionale şi internaţionale, din care nu
lipseşte aurul medaliilor (placheta de aur „Grand Prix International” la
Cannes, Franţa, în 2008 și 2010; marea medalie de aur, tot la Cannes, în 2010;
Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler, primit în 2004, și multe altele),
Ana Rus s-a format în sculptură la Institutul de Artă „Ion Andreescu” din
Cluj-Napoca, promoţia 1974. Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici și a
clubului UNESCO din Bucureşti și a Uniunii Artiştilor Sculptori din Ungaria.
Cu peste 20 de lucrări expuse în spaţiul
public, Ana Rus are deopotrivă lucrări de mici și mari dimensiuni, în care ştie
să concentreze esenţe de spirit graţioase, cu forme care trimit la geneză,
credinţă sau simbolistica tălmăcitoare de mituri şi legende româneşti. Lucrările
ei sunt ca o invitaţie fără cuvinte de a ne pierde, regăsindu-ne rădăcinile
sufletului, printr-un univers ştiut numai de ea, dar familiar deopotrivă şi
privitorului.
