Newsflash
Cultură

Terapia celulară și medicina viitorului

Terapia celulară și medicina viitorului
     Progrese în terapia cu celule stem este o monografie de excepție, plină de întrebări, dar și de răspunsuri referitoare la un subiect de actualitate. Vor înlocui celulele stem transplantul de țesut sau de organ? Va reprezenta terapia cu celule stem soluția viitorului pentru bolile cronic-degenerative care afectează major speranța de viață? Și care este perspectiva transferului în clinică a realizărilor excepționale ale cercetării fundamentale din ultimii ani? Acestea sunt câteva din întrebările la care prof. dr. Costin Cernescu, autorul lucrării recent apărută la Editura Academiei Române, caută să răspundă.
     Celulele stem (CS) reprezintă materialul sursă din care provin toate celulele specializate ale organismului. Ele diferă de alte populații celulare prin faptul că se divid, se reînnoiesc continuu și au potențialul de a se specializa devenind celule mature cu funcții bine definite.
     Medicina regenerativă constituie o alternativă promițătoare pentru transplantul de organ, în special pentru situațiile în care țesutul de transplantat lipsește, este greu de procurat (ficat, pancreas, rinichi etc.) sau nu poate fi recoltat (țesut nervos). Medicina regenerativă, sau terapia celulară, folosește CS specializate pentru a înlocui sau corecta țesuturi bolnave. În plus, CS specializate sunt folosite și pentru a testa ex vivo activitatea unor medicamente sau pentru a obține informații privind mecanismele patogenice ale unor boli.
     CS provin din mai multe surse: embrionare, fetale (cordon ombilical, placentă) sau adulte. Numai CS adulte autologe sunt accesibile și acceptate în clinică pentru repararea țesuturilor alterate. După 2005 au fost descoperite protocoale de inducție a diferențierii celulelor adulte către stadiul embrionar (reprogramare), protocoale care pot furniza cantități mari de CS induse pluripotent (iPCS) prin tehnici acceptate și pentru trialuri clinice. Reprogramarea a progresat în sensul creșterii eficienței, siguranței protocoalelor și precizării diferitelor procedee de manipulare a liniilor spre diferențiere. Mai multe surse de celule au fost testate ca material biologic de pornire pentru obținerea de iPCS. Astfel, pe lângă fibroblaste, au fost inițiate linii iPCS pornind de la celule din cordonul ombilical, din măduva hematopoietică, din sângele periferic, din keratinocite etc.
     După 2010, iPCS umane sunt modelul preferat pentru stabilirea potențialului terapeutic al CS și chiar pentru generarea de celule transplantabile pornind de la celule proprii pacientului, deci fără riscul rejecției imune. Printre primele celule diferențiate generate astfel au fost: celulele beta pancreatice, limfocitele B și chiar progenitori ai neuronilor. Procesarea CS în vederea edificării țesutului compromis pornește de la înțelegerea principiilor morfogenezei funcționale a acestor țesuturi. Numai o combinație între celule diferențiate și structuri suport adecvate poate genera țesut apt de a fi transplantat. Cultivarea celulelor care nu mai exprimă genele de pluripotență poate conduce la formarea de corpi embrioizi – formațiuni capabile de a genera linii reprezentative pentru cele trei pături embrionare. Din aceste linii, prin tehnici azi bine puse la punct, se pot genera organoizi integrabili în țesuturi funcționale. Structura matriceală  ideală pentru restaurarea tisulară trebuie să posede structura organului nativ (os, cartilagiu, miocard, pancreas etc.), să susțină proliferarea CS mature și să permită dezvoltarea unei rețele vasculare proprii. În acest sens, mulți autori preferă chiar organele respective (autogene, alogene sau xenogene) decelularizate și sterilizate prin procedee sigure și nondistructive. Randamentul celulelor diferențiate variază în funcție de protocolul experimental, dar este, în general, superior pentru celulele de origine ectodermică (epiteliu cutanat, neuroni, oligodendrocite etc.) în comparație cu cele de origine endodermică (celule beta-pancreatice, hepatocite). Obținerea unei populații omogene de celule diferențiate reclamă etape succesive de selecție și purificare și un control riguros al calității.
     Numeroase bariere tehnice, etice sau politice s-au opus utilizării celulelor stem în experimente sau în clinică. Trei aspecte reglementate recent trebuie menționate referitor la oportunitatea continuării acestor cercetări: standardizarea protocolului de diferențiere, asigurarea stabilității genomice și acreditarea obiectivă a competenței echipelor angrenate.
     Celulele stem hematopoietice (CSH) reprezintă prototipul celulelor stem. Folosite inițial pentru restaurarea imunologică consecutiv expunerii la doze supraliminare de radiații sau chimioterapice, CSH și-au lărgit spectrul aplicațiilor clinice datorită descoperirii altor proprietăți decât cele substitutive (antiinflamatorii, imunomodulatoare, anabolizante). Posibilitatea procurării lor în număr mare și prin tehnici puțin invazive a fost un alt argument în favoarea folosirii lor. Surse alternative măduvei hematogene pentru obținerea CSH (cordonul ombilical, placentă, alte țesuturi perinatale) sunt din ce în ce mai frecvent folosite, deși nu produc un număr suficient de mare de CSH.
     În studiile clinice, sursa cea mai utilizată de CS adulte este reprezentată de CS mezenhimale (CSMz) autologe, derivate din măduva osoasă. De exemplu, utilizarea CSMz pentru stimularea osteointegrării grefelor alogene, sau pentru refacerea țesutului fracturat sau distrus este frecventă în multe specialități, de la ortopedie la stomatologie.
     Monografia „Progrese în terapia cu celule stem” este scrisă de unul dintre cei mai competenți specialiști în producția culturilor de celule și propune o sinteză a realizărilor din domeniul medicinii regenerative prin reprogramare celulară în perioada 2009–2015. Sunt analizate atât lucrările ex vivo privind protocoalele de izolare, expandare, stocare și caracterizare a diferitelor tipuri de celule stem umane, cât și trialurile clinice care utilizează celule stem umane pentru corectarea sau vindecarea unor afecțiuni cronic degenerative sau accidentale. În monografie sunt menționate peste 20 de situații clinice în care trialuri cu CS au fost sau sunt în curs de realizare.
     Capitole separate sunt consacrate unor domenii de interes particular, cum sunt editarea genomică sau atenuarea modificărilor tisulare asociate îmbătrânirii. Corecția directă a genomului CSH de la pacient prin terapie genică este o alternativă robustă și sigură pentru tratamentul unor boli rare: imunodeficiențe ereditare severe, boli metabolice sau hemopatii ereditare. Inserția țintită a unor gene sănătoase în locul celor compromise ereditar este numită „medicină de precizie”, iar protocolul derivă din sinergia a trei tehnici de biologie moleculară: secvențierea ADN, editarea ADN și reprogramarea celulară. Cuplată cu terapia celulară, terapia genică transformă celulele stem în vehicule pentru transferul genic. În plus, terapia genică poate prelua potențialul regenerativ al celulelor stem, dar și pe cel imunomodulator – care permite eliminarea specifică a genelor afectate.
     De ce este oportun ca o astfel de monografie să fie scrisă de un cercetător cu expertiză în domeniul culturilor de celule? În primul rând, pentru că rezultatele clinice depind de calitatea, puritatea și manipularea celulelor conform principiilor unanim admise GMP (good laboratory practice). În al doilea rând, pentru că utilizarea unor markeri celulari pentru caracterizarea celulelor stem umane și a nișei în care ele se mențin reclamă cunoștințe în domenii fundamentale precum flowcitometria, imunologia celulară, biologia moleculară, securitatea biopreparatelor etc. De asemenea, aprecierea rezultatelor din trialurile clinice trebuie făcută obiectiv, în funcție de relația doză–timp–efect, în urma unor evidențe cu semnificație statistică.
     Audiența țintă a lucrării este reprezentată de mai multe specialități medicale, chirurgicale sau din biologie, precum și de specialiștii din managementul resurselor destinate cercetării. 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe