Poate mai puţin obişnuit, dar foarte
inspirat, de 8 martie am primit un cadou deosebit de plăcut din partea unei...
doamne, care a dorit să ofere publicului o oră „de bine“, de frumos şi de muzică
bună, într-un „ambalaj“ gândit cu grijă şi cu o concepţie unitară, în ciuda conţinutului
eclectic. Cu experienţă şi dezinvoltură, soprana Bianca Ionescu ne-a invitat să
reascultăm, într-o succesiune aparent improvizată, melodii celebre din
repertoriul deja clasic al muzicii uşoare, dar şi jazz sau canţonete, „legate“
prin câteva fraze asemeni unor gânduri rostite cu voce tare.
Pornind de la pretextul alcătuirii unui
program de recital, solista Teatrului de Operetă a susţinut cu adevărat un
recital, trecând de la şansonetă la cântecul spaniol, italian, american sau
românesc, fiecare în limba originală, cu o pronunţie curată şi adecvată
expresiv, adresându-se spectatorilor sau chitaristului Cezar Bălan (căruia i-a
interpretat şi o piesă), dialogând – sau nu – cu tenorii Florin Butnaru şi
Anton Zidaru, care au abordat şi momente de musical, însoţind-o deopotrivă pe
Bianca Ionescu în duete romantice; iar aceste secvenţe au beneficiat şi de
evoluţia graţioasă a balerinilor Diana Ferentz şi Relu Dobrin, chiar dacă
partitura coregrafică a fost destul de asemănătoare şi „cuminte“.
În aula Bibliotecii Naţionale, în ambianţa
unui interior marcat printr-o masă cu trei scaune şi ceşti de ceai, într-o
lumină ce sublinia cadrul intim şi uneori completa atmosfera cântecului,
protagonista s-a mişcat cu eleganţă şi firesc, a dansat discret cu partenerii
(deşi Florin Butnaru nu prea are mobilitate scenică), a găsit maniera de a
prezenta fiecare melodie cu vocea bine dozată (cu lavalieră şi pe „negativ“
orchestral), fără excese, ca şi cum nu s-ar fi aflat în faţa publicului
numeros, ci în propriul living, unde ne-a invitat pe toţi la un ceai, pe
înserat. Pentru că spectacolul se numeşte Tea
Time şi merită să fie văzut, ascultat şi aplaudat de cei care vor să se
bucure de o oră relaxa(n)tă, cu muzică diversă şi bine interpretată, într-un
show care nu lasă impresia unui show, ci mai curând pare o confesiune. Cu
siguranţă, Opereta îl va relua, poate într-un alt loc, poate şi în turneu prin ţară,
oriunde există iubitori de melodii celebre, sentimentale sau pline de vervă. Un
dar pentru care Bianca Ionescu merită toate felicitările şi, bineînţeles,
aplauze.