Numele său – Andreescu. A început să picteze
la vârsta la care Ion Andreescu pleca „să moară puţin“, cum ar fi zis poetul
Marin L’Ensoleillé. Era târziu? Dar trandafirii de septembrie nu sunt la fel de
parfumaţi şi fragili precum cei din mai?
Răzvan
Andreescu s-a născut în 1962 în Bucureşti, într-o familie de oameni care ştiau
ce-i greul şi pentru care principiile morale şi cinstea, dublate de o caldă
afecţiune, le-au fost legea în care şi-au crescut şi educat cei trei fii.
Şi a venit acel decembrie 1989. Inginerul Răzvan
Andreescu a ajuns la Paris. Aici s-a îndrăgostit iremediabil de pictură. Au
urmat treptele anevoioase ale însuşirii „meşteşugului“ picturii.
A început ca autodidact şi, atras de
portret, a învăţat să „vadă“ chipul omenesc şi acel ceva de dincolo de el.
Nu peste multă vreme a avut participări la
expoziţii de grup în ţară. Din 2012, a devenit membru al Asociaţiei Artiştilor
Plastici Bucureşti, iar un an mai târziu membru al UAP din România, dedicat pe
de-a-ntregul artei picturii. Expoziţiile sale personale (Cercul Militar Naţional,
Sala Rondă; Elite Prof Art, la World Trade Center), lucrările expuse în
Germania, Franţa, Austria şi intrate în colecţii private, sunt mărturii ale
marii sale iubiri pentru frumuseţea satului românesc, pentru oamenii acestui pământ,
pentru locurile care seamănă cu un rai de flori de câmp, cu munţii şi pădurile şi
casele în care-şi vor fi tors străbunii noştri firul veşniciei.