Newsflash
Cultură

Țânțari globe-trotteri și plaga Zika

Țânțari globe-trotteri și plaga Zika
     Entomologii susțin că un țânțar, deși înzestrat cu aripi, nu poate zbura fără ajutor mai mult de o sută de metri față de locul unde s-a născut. „Ajutat“ însă, el poate face înconjurul lumii în mai puțin de 80 de zile și se poate adapta aproape oriunde, cu excepția Antarcticii. Pentru a supraviețui, țânțarul are nevoie de un climat umed și cu temperaturi nu foarte scăzute.
     Una dintre primele forme de „globalizare“ forțată la nivel planetar a fost comerțul cu sclavi din secolele XV–XVII. Atunci, corăbiile negustorilor au transportat țânțarul Aedes aegypti de cealaltă parte a Oceanului Atlantic, în America Latină, iar din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în Asia. Vector al febrei galbene, acest țânțar, la origini, își ducea liniștit viața în inima pădurilor africane, ascuns în coroanele înalte ale copacilor. La fel s-a întâmplat și cu țânțarul tigru sau Aedes albopictus, originar din pădurile asiatice. Răspândirea lui a fost favorizată de activitățile de negoț, ajungând astfel în fauna din mai toate insulele oceanelor Indian și Pacific. 
     În secolele XIX și XX, vapoarele folosite în comerțul transcontinental au facilitat răspândirea pe mai departe a acestei specii de țânțar ca un „călător“ clandestin ascuns în pneuri de automobile și în plante de bambus.
     Înmulțirea aeroporturilor, localizarea lor în inima zonelor protejate și în parcurile naturale, nu departe de pădurile virgine, precum și diversificarea rutelor aviatice au impulsionat răspândirea rapidă a țânțarilor și la distanțe mari. Prin turism, ultima formă de „globalizare“ neforțată, țânțarii Aedes pot ajunge, ascunși în mijloace de transport și în bagaje, în fiecare casă.
     Dacă până acum prima grijă a călătorilor în zonele cu țânțari era să nu se îmbolnăvească de malarie și de febră galbenă, în ultimele decade bolile transmise de țânțari s-au înmulțit. Femela țânțarului ce transmite febra galbenă se hrănește de regulă cu sânge uman, dar cea a țânțarului tigru este mai puțin pretențioasă. Ea parazitează în egală măsură și omul și animalele (câinele, pisica), fapt ce explică numărul mare de arboviruși pe care îi poate transmite.
     Recent, pe lângă citomegalovirus, herpes și virusul rubeolei, s-a adăugat un alt nume pe lista cu virusuri care produc modificări în creierul fetusului: virusul Zika. Este un arbovirus originar din Africa și zona Asia-Pacific, transmis de țânțarii din specia Aedes, care a ajuns în peste 46 de țări și teritorii. Virusul a fost identificat încă din 1947 într-o pădure tropicală mică și izolată, numită Zika, proprietate a Institutului Național de Virusologie Ugandez, nu departe de capitala Entebbe. El nu a fost niciodată considerat o amenințare la adresa sănătății publice ugandeze, deoarece la acel moment producea doar infecții moderate la maimuțe. Se presupune că de-a lungul anilor ar fi devenit mai virulent și ar fi părăsit habitatul natural. La început au fost înregistrate puține cazuri de Zika și abia în 2007 s-a declanșat prima epidemie în insula Yap din Micronezia. Din 2015, după apariția unor cazuri izolate în regiunea Asia Pacific, infecția cu virusul Zika s-a răspândit cu repeziciune pe continentul latino-american. În pădurea Zika trăiesc numeroase specii de flori, fluturi de noapte și peste 40 de specii de țânțari. Cercetătorii afirmă că în fiecare an se descoperă noi virusuri cu potențial patogen și la om, despre care se știe foarte puțin.
     În America Latină, numai în Brazilia s-au înregistrat mai mult de 1,5 milioane de persoane infectate cu virusul Zika, urmată de Columbia și Insulele Capului Verde. Șase țări – Brazilia, Polinezia Franceză, El Salvador, Venezuela, Columbia și Surinam – au raportat în același timp cazuri de microcefalie și/sau cu sindromul Guillain-Barré. În Brazilia, infecția cu acest virus ar fi determinat peste 1.300 de cazuri de microcefalie la nou-născuți. Virusul Zika a fost depistat și în Europa: în Olanda a fost identificat la peste 20 de persoane venite din Caraibe, în special din Surinam, fostă colonie olandeză.
     Poate că problemele de sănătate cauzate de infecția cu virusul Zika nu ar fi fost atât de mediatizate dacă în Brazilia nu s-ar desfășura în acest an Jocurile Olimpice de vară. Simptomele acestei infecții virale, în special la debut, sunt asemănătoare cu cele ale febrei Dengue și Chikungunya, transmise de aceeași specie de țânțari. Un potențial pericol îl formează purtătorii aparent sănătoși. S-a estimat că în jur de 80% din persoanele infectate nu au prezentat simptome de boală. Există certitudinea transmiterii virusului pe cale sexuală, prin contact intim și prin transfuzii de sânge.
     În acest context, campaniile de propagandă pentru conștientizarea publicului despre infecția cu Zika s-au accentuat de la începutul anului, dar criticii afirmă că nu s-a profitat suficient de perioada carnavalului, când Brazila a fost vizitată de milioane de turiști. În media, populația și autoritățile au fost reticente în a-și exprima opiniile, de teama de a nu speria turiștii prezenți, și mai ales pe cei ce ar intenționa să vină la Olimpiadă, dar și pentru a nu deteriora atmosfera de sărbătoare. Într-un sondaj de opinie, publicat în perioada carnavalului, brazilienii au considerat guvernul responsabil de problemele actuale, precum corupția, consumul și dependența de droguri, ineficiența justiției, criminalitatea și sărăcia.
     În Rio de Janeiro, de-a lungul plajei Copacabana, în special jurnaliștii de la televiziunile străine au făcut campanie de sensibilizare, au împărțit, cu ajutorul animatoarelor, pliante și tricouri și au intervievat participanții la carnaval despre Zika. Altfel, carele alegorice și costumele inspirate din existența acestei „plăgi“ s-au putut număra pe degetele de la o mână.
    Privind în trecut, Brazilia are potențial și experiență în extirparea țânțarilor și a bolilor cauzate de ei. Epidemiologul american Fred Soper (1893–1977), numit și „The Mosquito Killer“ este cel mai bun exemplu. El a lucrat mulți ani pentru Fundația Rockefeller și a condus „Global Malaria Eradication Program“. Marile lui succese, în Brazilia, într-o perioadă fără comunicare digitală și cu infrastructura aproape inexistentă (1927–1947–1962), au fost: eradicarea malariei într-o zonă cât jumătate din România și eradicarea febrei galbene în toată țara.
     Revenind la prezent, Brazilia ar avea din nou nevoie de ajutor din afară pentru limitarea răspândirii și consecințelor infecției cu virusul Zika. Populația este relativ tânără – aproape jumătate sub 20 de ani, cu mare potențial reproductiv. Din cele 208 milioane de locuitori, doar 6% sunt peste 65 de ani. Natalitatea este foarte ridicată, cu precădere în populația săracă și adeptă a credințelor religioase. Rata de creștere a populației este de peste 1%, adică se nasc trei milioane de brazilieni în fiecare an. Peste 86% din populație este de religie creștină, catolică, restul este protestantă, avortul este restricționat, iar anticoncepția de neacceptat în unele medii.
     Depistarea prin ecografie a microcefaliei la fetus în faza intrauterină, indicația de avort sau apelul de planificare familiară și de evitare în următorii ani a stării de graviditate sunt decizii dificile din punct de vedere etic și social. Deși are cel mai ridicat grad de urbanizare din lume, țara trece printr-o criză economică, ce se reflectă în primul rând la nivelul sistemului medical și social. Numărul persoanelor care se mută la oraș este în creștere, favelele s-au „modernizat“, s-au și înmulțit, la fel și rezervoarele cu apă de pe acoperișuri și terasele cu ghivece de flori. Fumegările împotriva țânțarilor sau „inspectorii pentru controlul țânțarilor“ nu vor putea pătrunde în fiecare colț de casă și nu vor reuși să asaneze toate locurile cu apă stătută cauzate de infrastructura de slabă calitate și de locuințele improvizate. Populația săracă, cu acces limitat la educație și cea mai atinsă de „plaga“ Zika, are puțină încredere în sistemul medical de stat, de altfel gratuit pentru toți, și apelează frecvent pentru a scăpa de boli la ierburi sau vindecători. În semn de recunoștință, cei vindecați prin rugăciuni și ritualuri religioase aduc imitații ale părților de corp și fotografii pentru a fi expuse în bisericile care fac minuni.
     Deocamdată, la îndemâna celor aflați în zonele cu țânțari purtători ai virusului Zika, rămân mijloacele de protecție individuale împotriva pișcăturilor de țânțari și abstinența de la sex și/sau practicarea sexului protejat, prin utilizarea corectă și consecventă a prezervativului.
     Ultima propunere guvernamentală de prevenție este răspândirea de țânțari sterilizați prin radiații gama pentru a limita reproducerea lor; rezultatele proiectului-pilot au arătat o reducere a numărului de țânțari cu 80%.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe