Cum
prima femeie neurochirurg din sud-estul Europei a fost românca Sofia
Ionescu-Ogrezeanu, nu m-a
mirat că o fată ocupă funcţia de chair al Walter E. Dandy Neurosurgical Club (WEDN Club) din Bucureşti, cerc născut
din pasiunea unor studenţi pentru neurochirurgie. Se numeşte Tabita Cazac, este studentă în anul V
la UMF „Carol Davila“ şi iubeşte necondiţionat această ramură a chirurgiei, aşa
că se pregăteşte zi de zi să devină un neurochirurg bun.
– Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru
neurochirurgie, în tratate sau lângă pacient?
–
Mereu am fost atrasă de această lume minunată a neurochirurgiei. Încă din
perioada liceului, când profesorii încercau să ne desluşească tainele
neuroanatomiei, s-a născut această pasiune pentru ţesutul nobil. Nu înţelegeam
cum o galaxie de celule numite neuroni, interconectaţi, ar putea fi răspunzători
pentru întreaga noastră activitate motorie, pentru trăirile noastre
senzitivo-senzoriale sau pentru gândirea, comportamentul, imaginaţia, raţiunea
noastră, pentru definirea fiecăruia dintre noi ca fiinţă unică. Tocmai de aceea
am fost atrasă de cunoaşterea în detaliu a anatomiei creierului. În anul doi,
am avut norocul să o întâlnesc pe dr. Ligia Gabriela Tătăranu de la Spitalul
Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni“, mentorul meu în acest moment, căreia îi
sunt profund recunoscătoare. Ea mi-a ghidat paşii în fiecare zi spre ceea ce
înseamnă cu adevărat neurochirurgia. Zilnic, timp de trei ani, mi-a explicat nu
doar cum trebuie privită neuroanatomia chirurgicală, în cel mai mic detaliu,
dar mi-a deschis ochii spre o lume pe care eu până atunci nu o văzusem. O lume
fascinantă, în care fiecare milimetru de ţesut cerebral are o semnificaţie
majoră, iar diferenţa dintre o persoană normală şi pierderea oricărui semn de
viaţă se raportează la milimetri.
– Ce sfat i-ai da celei care erai în anul
I?
–
Se poate mai mult, mai bine. Niciodată nu e prea mult sau prea devreme pentru
neurochirurgie. Îmi pare sincer rău că nu m-am apucat mai devreme de
neurochirurgie. Şi mă gândesc la cuvintele unui doctor neurochirurg pe care îl
respect profund: „Neurochirurgia se alege cât mai devreme posibil“ şi, cu
riscul ca studenţii din anul şase să se supere, neurochirurgia nu se alege în
anul 6. E prea târziu.
– Cum s-a născut WEDN Club, care este
misiunea lui şi ce înseamnă pentru studenţii români?
–
Acest cerc s-a născut din dorinţa de cunoaştere, din pasiunea pentru
neurochirurgie, din dorinţa arzătoare de a face mereu mai multă neurochirurgie.
În urma celui de-al 40-lea Congres al Societăţii Române de Neurochirurgie cu
participare internaţională, din septembrie 2014, la care a fost prezent şi
prof. dr. Saleem Abdulrauf, preşedintele Walter E. Dandy Neurosurgical Society
din Missouri, SUA, am luat iniţiativa de a pune bazele unui cerc studenţesc de
neurochirurgie, sub egida Walter E. Dandy Neurosurgical Society. Această
societate, fondată în anul 2011, doreşte să devină o societate globală care,
prin integrarea şi colaborarea neurochirurgilor de pretutindeni, să îmbunătăţească
educarea studenţilor, rezidenţilor şi a specialiştilor atât prin arta învăţării
anatomiei neurochirurgicale şi a tehnicilor operatorii, cât şi prin realizarea şi
dezvoltarea de ghiduri, utilizând cele mai bune metode ştiinţifice disponibile
la ora actuală. Misiunea cercului nostru constă în parcurgerea unui drum educaţional
cu ajutorul neurochirurgilor care sunt foarte bucuroşi să ne împărtăşească din
cunoştinţele lor. Încercăm să explorăm neuroanatomia chirurgicală, semiologia
neurologică, neuroimagistica, precum tehnicile operatorii prin diverse ateliere
de lucru. Ne propunem să devenim mai buni, mai deştepţi, mai pasionaţi de
această ramură chirurgicală, dar, mai ales, mai pregătiţi pentru a face faţă
problemelor cu care ne vom confrunta ca viitori neurochirurgi. Nu ştiu cât de
mare este importanţa clubului la nivel naţional, dar cu siguranţă este
important pentru noi, toţi studenţii pasionaţi de neurochirurgie.
– Ce activităţi desfăşuraţi şi cum se pot
alătura clubului studenţii interesaţi?
–
Avem diferite laboratoare de neuroanatomie chirurgicală, semiologie neurologică,
imagistică neurochirurgicală (în care discutăm aspectele radiografiei,
computerului tomograf, rezonanţei magnetice, angiografiei), tehnica abordurilor
chirurgicale, puncţii lombare, prezentări de cazuri clinice şi discuţii. Am pus
bazele unei serii de cursuri de neurochirurgie: Walter E. Dandy’s In Depth
Lectures (walteredandy.wix.com) în
colaborare cu dr. Victor Volovici de la Erasmus Medical Center, Rotterdam, un
specialist cu o vastă cunoştinţă microneurochirurgicală, foarte pasionat de
această ramură chirurgicală. Prima ediţie s-a desfăşurat impecabil, am realizat
şi o transmisiune live a cursului cu colegii noştri din cercul de
neurochirurgie şi neurologie de la Cluj. Au fost abordate subiecte de
actualitate, subiecte ce depăşesc cu mult nivelul de cunoaştere al studenţilor şi,
îndrăznesc să spun, chiar şi al rezidenţilor, însă noi, cei care facem parte
din acest cerc, suntem foarte serioşi şi dornici de cunoaştere şi ne pregătim
intens. Pe lângă această serie de cursuri intensive, publicăm, de asemenea,
articole ştiinţifice, avem prezentări şi postere la congrese naţionale şi
internaţionale, în colaborare cu neurochirurgii. În mai, vom organiza un curs
european de neurochirurgie: Europe Dandy Neurosurgery 101, alături de prof. dr.
Saleem I. Abdulrauf. În plus, în această vară, în colaborare cu Societatea
Studenţească de Chirurgie din România şi cu susţinerea dr. Victor Volovici, ne
propunem organizarea workshopului Basic Neurosurgical Skills, cu realizarea de
aborduri neurochirurgicale pe cadavre. Studenţii care vor să ni se alăture
trebuie să ne contacteze pe site-ul sau
pe pagina de facebook (Walter E. Dandy
Neurosurgical club, Bucharest).
– Următoarea
întrebare este previzibilă, să vedem cum va fi răspunsul: ştim, la rezidenţiat
vei vorbi neurochirurgie, dar în ce limbă?
–
Într-adevăr, nu există nicio îndoială în ceea ce priveşte neurochirurgia ca
specialitate. În facultate, am avut norocul să cunosc neurochirurgi plini de
respect faţă de această ramură chirurgicală, care mi-au insuflat pasiunea
pentru neurochirurgie. Pentru asemenea oameni merită să rămânem în ţară. O să îţi
răspund la această întrebare printr-o deviză după care eu aleg să îmi coordonez
viaţa: „Fă ceea ce îţi place şi nu vei simţi că munceşti nici măcar o zi din
viaţa ta“. Munca trebuie să fie o plăcere şi nu un chin. Nu contează unde o
faci, atâta timp cât ai de la cine să înveţi cum să o faci corect. Important e
să găseşti un mentor care să fie alături de tine şi când reuşeşti, şi când greşeşti.
De aceea, eu cred că sunt cea mai norocoasă persoană din lume, pentru că am găsit
aceşti mentori.
– Pentru tine, neurochirurgia înseamnă…
–
Neurochirurgia reprezintă nu doar cunoaşterea creierului, dar şi modul în care
acesta funcţionează, plasticitatea şi adaptabilitatea lui la potenţialii
agresori. Neurochirurgia înseamnă o continuă luptă în fiecare zi, cu fiecare
operaţie, în care medicul neurochirurg luptă împotriva potenţialului proces dăunător,
încercând să protejeze ţesutul sănătos, să refacă pe cât posibil integritatea şi
funcţionalitatea întregului sistem nervos. Neurochirurgia înseamnă imaginaţie,
gândire, strategie în abordarea acestor tumori, anevrisme, malformaţii etc.; un
asemenea proces patologic se poate aborda prin diferite căi şi cu diferite
complicaţii, avantaje sau dezavantaje. Toate acestea m-au convins şi m-au atras
spre neurochirurgie. Pasiunea mea pentru neurochirurgie s-a născut cu fiecare
pacient pe care l-am văzut, cu fiecare patologie întâlnită, cu fiecare pagină
citită, cu fiecare explicaţie dată. În neurochirurgie nu există timp pierdut,
intervenţii chirurgicale identice, creiere asemănătoare sau vascularizaţie
cerebrală identică. Fiecare pacient este unic şi fiecare intervenţie, fiecare
luptă sunt diferite.
