Delegația generală Valonia-Bruxelles continuă la București, pentru al patrulea an consecutiv, colaborarea cu Centrul Gravurii și al Imaginii imprimate din La Louvière. Anul acesta au fost selectate lucrări aparținând unor artiști valoni, dar și unor cunoscuți creatori din alte țări, pe care curatoarea Gwendoline Moran Debraine le-a reunit sub titlul „În jurul și împrejurul Suprarealismului”.

Avem ocazia de a descoperi lucrări realizate în special în anii 1970, semnate de Pierre Alechinsky (din nou pe simezele din România), Pol Bury, precum și de Juan Miró, Max Ernst și mulți alții, ilustrând o mare varietate de stiluri de lucru și de abordări ale unor subiecte artistice.

Plecând de la mișcarea Dada (la care a aderat olandezul Wout Hoeboer), ajungem apoi la suprarealiști convinși, dar și la artiști din generațiile ulterioare care, fără să fi aparținut în mod formal suprarealismului, au folosit modalități de exprimare care i-au situat, faptic, „împrejurul” suprarealismului.

Răsunete internaționale ale artei românești

Expoziția „24 de argumente. Conexiuni timpurii în neo-avangarda românească 1969-1971” atrage atenția asupra unor artiști care s-au făcut remarcați și peste hotare, în special în Marea Britanie, într-o perioadă de relativă deschidere a regimului comunist. Evenimentul reunește creații variate din sfera artelor vizuale, dar și un bogat material documentar care încadrează activitatea celor 17 artiști și perioada vizată în contextul cultural național și mondial al epocii. Lucrările semnate de Horia Bernea, Ion Bitzan, Liviu Ciulei, Ovidiu Maitec, Paul Neagu, Miriam Răducanu, Diet Sayler ș.a. pot fi mai bine înțelese prin studierea afișelor și a extraselor din presă.

Astfel, deși este vorba de nume cunoscute, devenim conștienți într-un mod mai pregnant de modernitatea și libertatea de spirit care i-au animat, în ciuda constrângerilor politice. Dacă vrem să aprofundăm viața și creația unuia dintre artiștii acelei generații, este suficient să pășim în sălile excepționalei expoziții „Maitec. Lemn. Aur. Lumină”, în care se oglindesc lucrările a două cupluri și generații de creatori.

Sintonie dincolo de spațiu și timp

În prima sală, care realizează cea mai amplă retrospectivă din ultimele două decenii a sculptorului Ovidiu Maitec și a soției sale, pictorița Sultana Maitec, curatoarea Irina Ungureanu a reușit să îi plaseze într-o sintonie dincolo de spațiu și timp, în care vizitatorul este impregnat profund de sensibilitatea metaforelor ce îl înconjoară. Modelând cu predilecție lemnul, Ovidiu Maitec a reușit să descopere un mod original de a da fluiditate materiei solide. În plus, acest material l-a apropiat de originile existenței umane și de simbolurile esențiale ale acesteia.

Parcurgând expoziția, observăm evoluția și transformarea tehnicii sale și a simbolurilor vizuale ce i-au devenit semnătură – elementele de lemn perforat –, cizelată în urma călătoriilor în Europa Occidentală și America de Sud. Lucrările sunt o împletire originală de elemente folclorice ancestrale ale spațiului mioritic și de simboluri totemice ale civilizațiilor precolumbiene, precum și de tușe avangardiste ale artei europene a secolului XX. Marcat de pierderea multor lucrări într-un incendiu declanșat în atelierul său în zilele Revoluției din decembrie 1989, sculptorul își găsește consolarea și echilibrul sufletesc tot în arta sa, care cunoaște ulterior noi transformări ale exprimărilor metaforice în lemn. În cadrul expoziției, putem, totuși, să medităm în fața uneia dintre relicvele incendiului, o instalație din lemn ars și bronz, dovadă că focul poate fi, uneori, o etapă care să dezvăluie apoi noi sensuri ale unei piese de artă.

Sultana Maitec a reușit să găsească, prin stilizarea ideilor redate pe pânză, prin sublimarea elementelor reprezentate în tablourile sale și prin folosirea foiței de aur, un parcurs personal, dar și un mijloc de evitare a înregimentării politice, aproape obligatorie în contextul „realismului socialist”. Nonfigurativul său scoate în evidență elemente esențiale ale spiritului uman, viața, lumina, strălucirea, perfecțiunea cercului reprezentat ca soare, dar și nemărginirea orizontului marin. Portretele realizate sunt diafane și eterice, ovalul chipului fiind mai important decât precizia restului trăsăturilor. Nonfigurativul este, pe lângă relația de familie, un alt fir de legătură între generații.

Jocul cu oglinzile

Deși cunoscuți pe plan internațional pentru inconfundabilele portrete fotografice alb-negru realizate celebrităților, Dana și Stephane Maitec (nora și fiul lui Ovidiu și al Sultanei) vin în fața publicului cu proiectul lor artistic cel mai recent: jocul cu oglinzile, culorile și lumina. Pornită dintr-o fericită întâmplare, fotografierea hârtiei oglindă pliată în moduri diferite și iluminată în culori și incidențe variate a dat naștere unui surprinzător univers vizual pe care cei doi artiști l-au considerat demn de a fi împărtășit.

Rezultatul, „Mirror Reflections”, pare deopotrivă pictură abstractă și prelucrare digitală, fără a fi niciuna, ci doar decuparea și selectarea dintr-o multitudine de cadre fotografice ale celor care i-au inspirat pe cei doi artiști.