Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  CULTURĂ  »  Cultură

Suferinţe osteoarticulare induse medicamentos, dar şi metabolic

Viața Medicală
Dr. Mihail MIHAILIDE miercuri, 29 mai 2013
   La vârstnic, osteoporoza evoluează ascuns vreme îndelungată, relevându-se clinic, într-o zi nefastă, prin fracturi cu o localizare diversă. Ca un arbore falnic dar bătrân, ros de carii, doborât pe neaşteptate de o vijelie. În acel moment, medicul şi pacientul realizează gravitatea bolii. Maladie care – însumând statistic numărul de cazuri – îndreptăţeşte epidemiologul, dată fiind mai ales această frecventă complicaţie, să o declare problemă de sănătate publică. Autori de la UMF „Victor Babeş“ Timişoara (Loredana Marian, Christian Banciu) şi de la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş“ Arad (Mioara Banciu) îşi aleg un subiect restrâns, din foarte cuprinzătoarea problematică citată, studiind: „Osteoporoza la pacienţii cu boală inflamatorie intestinală“ şi îşi publică referatul în nr. 1/2013 al revistei trimestriale Medicina modernă. Prevalenţa scăderii masei osoase la pacienţii cu boli inflamatorii intestinale este cuprinsă între 31 şi 60% – un factor de risc cu impact semnificativ fiind utilizarea tratamentului cortizonic, a celui cu metotrexat sau ciclosporină. Factori de risc dependenţi de bolile infecţioase intestinale sunt, de asemenea, hiperalimentaţia, citokinele inflamatoare (IL-6, IL-1, TNF), deficitul de vitamină D, malabsorbţia calciului, tratamentul cu heparină, durata şi forma clinică a bolii, fenomenele inflamatorii sistemice asociate, rezecţiile intestinale în cazul bolii Crohn. Există însă şi o multitudine de factori de risc general, din care cităm: vârsta avansată, sexul feminin (menopauza), pierderea prematură a funcţiilor gonadale, rasa albă sau asiatică, istoricul familial de osteoporoză. Aceştia sunt printre primii într-o ordine descrescătoare, de la valori mari la mici. S-a observat, de asemenea, că incidenţa osteoporozei este mai crescută la pacienţii cu boală Crohn, decât, de pildă, la cei suferind de colită ulceroasă. Autorii simt nevoia unei anticipări a detalierii informaţiilor din material printr-un racursi în fiziopatologia osului, care nu aduce însă multe noutăţi, dar facilitează înţelegerea asupra a ceea ce se întâmplă în tratamentul cortizonic. Într-adevăr, corticoizii accelerează rata pierderii osoase, pagubă influenţată atât de doza corticoizilor, cât şi de durata tratamentului. Un tabel (Mecanismele pierderii masei osoase induse de corticoizi) enumeră, pe o coloană, creşterea resorbţiei osoase, în paralel cu reducerea formării osoase, pe o a doua coloană. Capitolul cel mai amplu şi desigur cel mai util practicianului este acela care dezbate măsurile de prevenire, tratamentul şi recomandările de monitorizare a pacienţilor cu boli inflamatorii intestinale aflaţi sub cortizon. Cei trei autori opinează că practicienii gastroenterologi ar trebui să cunoască recomandările generale ale Colegiului American de Reumatologie cu privire la prevenirea şi tratarea osteoporozei indusă de corticoizi. (Nu ştim ce-i face să creadă că nu le-ar cunoaşte.) Şi, de asemenea, să aplice măsuri de profilaxie tuturor bolnavilor cărora li se administrează corticoterapie (supraveghere radiologică şi testarea periodică a densităţii osoase).
   Într-o apropiată ordine de idei este prezentarea tehnicii chirurgicale: „Expunerea şoldului pentru artroplastie prin abord antero-lateral minim invaziv în decubit dorsal“, de Răzvan-Silviu Cişmaşiu, specialist şi cadru didactic universitar, de la Departamentul de chirurgie ortopedică al Spitalului Clinic Foişor. Legătura menţionată este aceea că, frecvent, proteza de şold se pune la pacienţi în vârstă, cu osteoporoză, eventual după tratament cortizonic, care au făcut accidental o fractură de col femural. Articolul este al doilea dintr-un ciclu, autorul publicând, în nr. 4/2012, abordul antero-lateral în decubit lateral (Röttinger). Deosebirea este importantă şi textul din actualul număr al revistei – de interes pentru chirurgii ortopezi, mai puţin pentru specialiştii altor domenii – o evidenţiază, fiind susţinută cu argumente. În cazul bolnavilor cu coxartroză, abordul antero-lateral minim invaziv la artropatia şoldului ar fi de preferat. Chiar şi din raţiuni economice, pe care cititorul le va afla din articolul colegului ortoped.
   La obezi, la care se dezvoltă adesea gonartroza, leptina constituie interfaţa biochimică. Este ceea ce afirmă în studiul lor Elena-Valentina Ionescu (Sanatoriul Balnear Techirghiol), Maria Şuţa şi Gh. Manole (Universitatea „Titu Maiorescu“). Leptina este o citokină de natură proteică, clonată în 1994. Este secretată la nivelul adipocitelor mari ale ţesutului gras visceral. Secreţia este potenţată în procesele inflamatorii. „Căile biochimice prin care obezitatea intervine non-mecanic în dezvoltarea osteoartritei genunchiului sunt reprezentate de acţiunile pe care le dezvoltă unele dintre citokinele secretate la nivel de componente structurale osteoarticulare (osteoblaşti, condrocite, sinoviocite fluid sinovial)“, enunţă cercetătorii. Mecanismele prin care leptina participă la iniţierea şi dezvoltarea gonartrozei obezului sunt apoi detaliate.
   Un biomarker introdus recent în clinică – dar şi în cercetare – este adiponectina. Acest martor este studiat în articolul doctorandului la fiziopatologie şi imunologie, de la UMF „Carol Davila“, George Tănăseanu. Adipocitokina modulează procese metabolice, între care catabolismul acizilor graşi şi reglarea glicemiei. Are, aşadar, rol antiaterosclerotic, antiproliferativ şi antiinflamator. Se impune concluzia că valorile scăzute ale markerului la obezi sau la pacienţii cu boală coronariană ischemică ar putea fi un factor de predicţie în monitorizarea acestor maladii.
   În afara acestor materiale mai ample, asupra cărora ne-am oprit, cazurile clinice din acest număr al revistei sunt remarcabile, fiind şi printre textele cu „aport personal“: „Larva migrans cutanată“ – două cazuri (Gy. L. Fekete, Boros Réka, Fekete Júlia Edit); „Aspecte clinice şi angiografice în embolizarea meningioamelor intracraniene“ (Aurelia Nicoleta Dabu, A. I. Constantinescu, B. Dorobăţ) – 138 de pacienţi cu meningioame, 66 inves­tigaţi şi prin angiografie; „Iron deficiency anemia: periodontal manifestations and patient management“ – 44 cazuri cu anemie feriprivă (Mihaela Florina Loredana Cojanu, H. T. Dumitriu, Julia Constantinescu); un studiu asupra două loturi de pacienţi la care s-a studiat „Efectul blocanţilor canalelor de calciu asupra câmpului vizual în glaucom“ (Diana Melinte, C. Ştefan). Este menţionabil, de asemenea, editorialul prof. dr. Ion Fulga, intitulat: „Nootropele, apariţia şi evoluţia unui concept“.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC