Expoziția de pictură și grafică a Adinei Romanescu (Centrul
Cultural European pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu“) reunește, până la 10 mai, o
serie de lucrări grupate sub titulatura de „Studii“. De ce studii? Pentru că
lucrările sale sunt o perpetuă căutare, o continuă provocare. Raportându-se la
arta clasică, pe care o consideră baza, la studiile marilor maeștri,
nelimitându-se însă doar la pictură, ci și la studiul sculpturii, în special
cea barocă, artista caută în permanență structurile și esența formei pentru a
le transpune într-o viziune proprie. Privind lucid asupra trecutului, dar având
o perspectivă asupra viitorului, Adina Romanescu trasează, cu o mână sigură,
imagini ale unei imense scenografii, cu o fervoare constantă, având încredere
în idealul său estetic, pe care îl împărtășește în fiecare lucrare de-a sa.
Registrul cromatic în care-și concepe majoritatea lucrărilor
este mereu concentrat în jurul unei dominante – verde, roșu, galben, albastru,
reușind să transpună prin aceasta freamătul și încărcătura unei anumite
atmosfere, precum cea a camerei de la Tuțulești sau a atelierului lui Vermeer.
Întrepătrunderi de mase cromatice, linii frâne și jocuri geometrice sunt
pretexte ale armoniilor cromatice care demonstrează subtilitatea de colorist a
artistei, abilitatea cu care știe să dozeze tonalitățile. Sunt compoziții
ample, pretexte pentru rezolvarea unor probleme de construcție și echilibru
formal, de regie luministică și cromatică.
Un loc aparte în arta
Adinei Romanescu îl ocupă portretele și autoportretele, în care forța și
siguranța desenului pot fi sesizate în firescul gesturilor și al atitudinilor.
În lucrările de pictură, punerea în pagină a personajelor o face cu simplitate,
fără rigidități sau note de crispare, demonstrând că este stăpână pe problemele
de mișcare și proporții, caracteristică fiindu-i însă calitatea de a conferi
subiecților săi o pregnanță sculpturală, dându-le astfel o soliditate statică.
Personajele ei se detașează simplu, pe un fundal de obicei neutru, lipsit de
identitate, asemenea schițelor de costum ale pictorilor scenografi. În desene,
artista apelează la diverse soluții tehnice care-i dau posibilitatea să
accentueze esențialul, înlăturând amănuntul fără semnificație. În cazul
portretelor, ea urmărește să redea atât asemănarea fizionomică, cât și viața
interioară a modelelor, remarcându-se forța de a sintetiza elementele în scopul
punerii în evidență a acelor date care individualizează personajul. Ea dă
dovadă, prin linii simple, expresive, de un mare simț de observație, în
desenele sale concentrând toată forța de expresie a chipului uman, și nu a oricărui
chip în general, ci a unora bine marcate în memoria noastră culturală, precum
Eugen Ionescu, Michelangelo Antonioni, Modigliani sau Pier Paolo Pasolini.
Privind expoziția în ansamblu, dacă suntem dispuși să acceptăm
ideea că studiul este o treaptă, o etapă pregătitoare a ceva ce va urma, dar și
o intimitate a artistului, un laborator al creației, atunci trebuie să
recunoaștem că treptele construite de artista Adina Romanescu sunt solide și ne
direcționează pașii către lumea ei, pentru a fi descoperită și înțeleasă.
