Societatea de
Neurologie şi Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului din România (SNPCAR)
este printre primele structuri profesionale edificate în anul 1990. În cei 22
de ani de existenţă, a demonstrat un efort continuu de afirmare şi de conturare
a domeniului profesional, paralel cu includerea operantă a noutăţilor apărute
în domeniul neuroştiinţelor. Acestea şi studiile de genetică moleculară au fost
corelate cu etiologia bolilor neuropsihice şi perspectivele terapeutice. În
numeroasele sale apariţii, Revista de Neurologie şi Psihiatrie a
Copilului şi Adolescentului din România, al cărei număr 3/2012 îl prezentăm în continuare, a făcut loc
studiilor clinice cu orientări noi de management complex farmacologic,
psihoterapeutic şi kinetoterapeutic.
Primul referat general este semnat de prof.
dr. Ştefan Milea: „Psihiatrul de copii şi adolescenţi şi activitatea sa ca
obiect al eticii şi medicinii legale“. Autorul, cu o deosebită înclinaţie
aforistică, ne oferă şi aici un motto memorabil: „Oricare ar fi opţiunea psihiatrului
în relaţie cu pacientul, chiar şi aceea de a nu interveni, implică asumarea
unui risc şi angajarea răspunderii sale“. „Miezul tare“ al textului este
reprezentat de enumerarea situaţiilor particulare sau contradictorii,
conflicte de loialitate sau constrângeri, unele dintre ele cu potenţial
juridic.
Următorul referat general publicat în revistă
este: „Poziţia specialistului neuropsihiatru de copii şi adolescenţi în
comisia de expertiză medico-legală psihiatrică pentru minori. Aspecte din
istoria activităţii noastre în acest domeniu“ (dr. Constantin Lupu, dr. Cătălina
Tocea). Aflăm că, în ţara noastră, expertiza medico-legală psihiatrică pentru
minori s-a introdus după anii ’60, când au fost formaţi primii specialişti în
neuropsihiatria infantilă. În acest domeniu, prof. dr. Eduard Pamfil şi-a expus
în repetate rânduri concepţia sa despre binomul discernământ–responsabilitate.
Prima noţiune este o apreciere a inteligenţei, care nu include capacitatea de
previziune, ci doar limitele capacităţii mintale, pe când cea de-a doua se
referă la capacitatea psihică a expertizatului, înţelegând prin ea o referire a
expertului privitor la inteligenţă, emotivitate, empatie, capacitatea de
previziune etc. Autorii arată că este de dorit ca expertizele să se refere la
responsabilitate, o noţiune mai largă decât discernământul. Procedurile
expertizelor de medicină legală se realizează pe baza unor date a posteriori,
deci după comiterea actului infracţional, iar cerinţele completelor de judecată
sunt de a se preciza existenţa discernământului la momentul săvârşirii infracţiunii.
Dar certitudinea este destul de relativă. Doar situaţiile în care minorul
expertizat iese în evidenţă cu un diagnostic anterior pot uşura aprecierile
expertului neuropsihiatru.
Următorul articol din sumar este:
„Tratamentul de reabilitare în scleroza multiplă“ (dr. Ligia Robănescu,
Cristina Bojan). După definiţii, se expun cele patru stadii funcţionale ale
bolii, alături de scala în zece puncte a lui Kurtzke de apreciere a dizabilităţii
în scleroza multiplă. Evaluarea bolnavului ia în discuţie fatigabilitatea,
activităţile vieţii cotidiene, funcţia cognitivă şi autoevaluarea pacientului.
Tot despre „Contribuţia terapiei ocupaţionale în tratamentul de reabilitare al
sclerozei multiple“ se ocupă Cristina Bojan, kinetoterapeut din Bucureşti.
„Particularităţile intervenţiei sistemic
strategice (şcoala de la Palo Alto) în patologia copilului şi adolescentului“
sunt expuse de o echipă de psihologi: Speranţa Popescu, Camelia Fola, Claudia
Togănel, Ramona Crăciun şi Luminiţa Cozlea.
Studiile clinice publicate sunt numeroase şi
interesante • Cum se pot utiliza semnele şi simptomele specifice migrenei, care
depind de vârsta copilului, în procedura de diagnostic. Cefaleea tip migrenă,
semne şi simptome specifice • Aplicabilitatea testului „Patte noire“ la copiii
oncologici cu boli hematologice cronice • Tulburări de personalitate la
adolescenţii delincvenţi folosind SCID II • Corelaţii între tulburările de
personalitate ale părinţilor şi problemele de internalizare/externalizare ale
copiilor • Art-terapia în tulburările emoţionale ale copilului şi
adolescentului.
