La sala
de concerte a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti a avut loc o
întâlnire cu semnificaţii aparte, derulată sub semnul amintirii sopranei Yolanda Mărculescu, ilustră solistă a
Operei bucureştene timp de două decenii şi reputat profesor la UNMB (pe atunci
Conservator). Din 1969 şi-a continuat cariera în SUA, ca pedagog emerit al
Universităţii Wisconsin-Milwaukee, deopotrivă aplaudată în zeci de recitaluri,
înregistrând numeroase discuri de o calitate elogiată în cotidiane şi reviste
de prestigiu. La revenirea în ţară, în 1991, ca membră în juriul Concursului
„Enescu“, s-a revăzut cu discipola sa, soprana Georgeta Stoleriu, pe care a
descoperit-o şi în recital ca o personalitate deplin formată şi recunoscută,
dar şi ca profesor la aceeaşi Universitate, continuând astfel linia şcolii de
cânt a Yolandei Mărculescu. Nimeni nu bănuia că aceasta era măcinată de o boală
teribilă, care avea să o răpună în decembrie 1992. În memoria sa, Georgeta
Stoleriu a iniţiat o bursă ce poartă numele Yolanda Mărculescu, ajunsă la a
20-a ediţie şi acordată acum tenorului Adrian Dumitru (master, clasa prof.
univ. dr. Ionel Voineag). Fosta sa studentă, soprana Felicia Filip, care de mulţi
ani a „aderat“ la acest demers generos, a oferit o bursă similară sopranei Anca
Păuleţ, aflată în anul II la clasa unde ea însăşi s-a format cândva.
Acordarea
burselor a fost precedată, ca de obicei, de un dialog pe care l-am purtat cu
Georgeta Stoleriu, la care a participat de această dată şi muzicologul Ileana
Ursu. După perioada de activitate ca redactor la Radiodifuziunea Română,
aceasta s-a stabilit, în 1998, în Canada, revenind acum pentru a-şi lansa
volumul despre Yolanda Mărculescu, intitulat „Diva imperiului muzicii“, apărut
recent la Editura Muzicală. Opţiunea nu a fost deloc întâmplătoare, pentru că
autoarea a studiat canto, încă din anii de liceu, chiar cu dna Stoleriu, aşa
încât, cunoscând bine tehnica şi metoda „şcolii Yolanda Mărculescu“, s-a întors
„la rădăcini“. Ea a investigat documente din arhiva acesteia (inclusiv un jurnal
personal), a ascultat înregistrarea tuturor recitalurilor sale şi a realizat
chiar analize comparate sau posibile paralele cu soprane vestite precum Joan
Sutherland, Elisabeth Schwarzkopf sau Beverly Sills, cu care muziciana noastră
a fost adesea asemănată, fiind chiar preferată de analiştii vremii. A scris
astfel 450 de pagini, la care se adaugă anexele ce cuprind întreaga activitate
artistică a protagonistei, lista înregistrărilor la radio şi pe disc, bursele
ce-i poartă numele (acordate din 1995), activitatea ştiinţifică în Europa şi
SUA, detalii despre Festivalul Internaţional de Lied pe care l-a creat la
Milwaukee în 1981, spectacolele regizate în cadrul universităţii americane,
premii, titluri onorifice etc., precum şi aproape 100 de fotografii ale
Yolandei Mărculescu şi Georgetei Stoleriu. Volumul a apărut după 20 de ani de
eforturi şi căutări.
Programul
muzical a cuprins, în deschidere, arii din operele Gianni Schicchi de
Puccini şi Puritanii de Bellini, interpretate de Ana-Maria
Hangu (anul IV, clasa prof. univ. Georgeta Stoleriu). Deţinătoarea bursei
acordate, anul trecut, de Felicia Filip, a convins acum că glasul său amplu,
calitativ, este dublat de o tehnică deja sigură şi o expresivitate remarcabilă;
la pian a acompaniat Inna Oncescu. Speram să o ascultăm şi pe Alexandra Tărniceru,
soprană căreia, în 2013, Georgeta Stoleriu i-a oferit bursa, dar tânăra se află
deja la Zürich, lucrând în cadrul studioului Operei. A urmat apoi recitalul
oferit de Georgeta Stoleriu în compania pianistei Verona Maier, pentru care au
fost alese miniaturi preferate de Yolanda Mărculescu – secvenţe din Spitalul amorului de A. Pann/Brăiloiu, două lieduri de Enescu din ciclul pe versuri
de Clément Marot, un altul de Jora, precum şi pagini din muzica franceză,
deosebit de îndrăgită de artista evocată, semnate de Fauré, Chausson, Satie – ,
interpretate cu fineţe şi eleganţă, cu umor şi sensibilitate de muzicienele
mult aplaudate de public. Iar în final, Georgeta Stoleriu, Verona Maier şi Anca
Iarosevici (viola da gamba) au tălmăcit cu har o superbă suită medievală de
Alfonso X „el Sabio“, apelând şi la percuţie diversă şi la lăută, care au însoţit
vocea uimitor de proaspătă, luminoasă şi caldă a sopranei. Partea a doua a
întâlnirii a fost rezervată comentării volumului scris de Ileana Ursu, despre
care au vorbit, risipind elogii, Viorel Cosma, Luminiţa Constantinescu,
Valentina Sandu-Dediu, Cristina Sârbu, Octavian-Lazăr Cosma. Georgeta Stoleriu
a adus-o apoi în faţa noastră pe Liane Georgescu, cea care, în 1968, aflându-se
la vamă în momentul în care Yolanda Mărculescu, soţul său şi mama acestuia
urmau să treacă graniţa pentru a pleca definitiv din ţară, l-a convins pe vameş
că trebuie să trateze cu respectul cuvenit o personalitate a scenei noastre;
emoţionată, doamna a evocat acea întâmplare, dar şi revederea cu Yolanda Mărculescu
din 1991, închizând astfel „cercul“.
La un pahar de şampanie s-au dat autografe, s-au depănat
(alte) amintiri, s-au comentat – din nou la superlativ – şi interpretarea
cuceritoare a creaţiilor muzicale în recital, şi generozitatea cu care Georgeta
Stoleriu acordă bursa ajunsă la ediţia 20, „secondată“ de Felicia Filip, şi
apariţia volumului după două decenii de strădanie. Totul într-o seară frumoasă,
guvernată de spiritul Yolandei Mărculescu.
