Biserica Sf. Silvestru a găzduit recent un eveniment
aparte: părintele Cristian Galeriu, demn succesor al bunicului său în slujirea
bisericii (unde ilustrul preot-filosof şi-a pus amprenta cu pregnanţă), a
deschis porţile bisericii ortodoxe pentru un concert de reală ţinută, acceptând
şi un repertoriu de factură catolică şi cântul pe instrumente muzicale.
Un public foarte special a ascultat astfel binecunoscuţi şi
îndrăgiţi solişti instrumentişti precum violonistul Gabriel Croitoru, în
fragmente dintr-o Sonată bachiană superb interpretată, etalând şi tehnica
impecabilă şi liniştea interioară cerută de stilul baroc. Apoi, violoncelistul
Marin Cazacu a abordat, alături de pianista Liana Mareş, miniaturi de o frumuseţe
aparte, reliefând sensibilitatea şi eleganţa frazei, trecând de la Chopin
(Tristesse) şi Elgar (Salut d’amour) la Paul Constantinescu (Cântec vechi) sau
la Faure (Après un rêve) cu acelaşi sunet cald, pus în valoare cu
expresivitatea adecvată fiecărei partituri. Desigur, vocile s-au aflat în prim
plan. Soprana Irina Iordăchescu a ales pagini menite să-i reliefeze ştiinţa de
a conferi sens şi culoare, de a capta prin maniera de transmitere a stărilor
cuprinse în celebre „Ave Maria“ de Bach/Gounod, de Mascagni (adaptare a
vestitului „Intermezzo“ din opera „Cavalleria rusticana“) sau de Verdi (din
„Otello“). A cântat şi împreună cu sora sa, mezzosoprana Cristina Iordăchescu,
al cărei glas învăluitor cucereşte de fiecare dată, având o anume sobrietate
ideală în creaţii decupate din literatura inspirată de texte catolice, precum
duetul din „Stabat Mater dolorosa“ de Pergolesi, dar şi o altă „Ave Maria“
scrisă de Caccini, adaptată de Vavilov, tălmăcită cu o interiorizare ce trădează
deopotrivă rafinamentul şi trăirea sa profundă.
Interesantă a fost şi colaborarea Irinei Iordăchescu şi a
mezzosopranei Voica-Silvia Potângă în duetele „Quando corpus morietur“ de
Pergolesi şi „Laudamus Te“ din „Gloria“ şi în aria „Lascia ch’io piango“ din
opera „Rinaldo“ de Handel, dovedind un potenţial care ar merita valorificat (şi)
în lucrări vocal-simfonice. Pe de altă parte, tenorul Mario Vasiliu, soţul
sopranei, a ales „Ave verum corpus“ de Mozart, „Ave Maria“ de Schubert şi
„Panis Angelicus“ de Franck, pentru ca apoi Irina Iordăchescu şi Voica Potângă
să cânte, în compania basului Cristian Coandă, „Preghiera“ din opera „Moise în
Egipt“ de Rossini, fragment poate mai puţin cunoscut la noi, dar inspirat şi
bine realizat. Programul a adus, în final, o superbă rugă ortodoxă –
„Iubite-voi, Doamne!“ de Humulescu –, conturată cu fineţe de Irina Iordăchescu,
de această dată fără acompaniament de pian, aşa cum cere tradiţia bisericii de
influenţă bizantină, scriitura melismatică şi încărcătura textului
prilejuindu-i o nouă demonstraţie a modului său de a reda totul în spiritul
„momentului“.
Un alt aspect demn de remarcat a fost şi prezentarea, în
deschiderea programului, a doi pianişti, elevi ai Liceului „Dinu Lipatti“ –
Alexandru Stoian, foarte tehnic şi precis în „Fantezia-impromptu“ de Chopin şi
Fabian Stoian, sensibil şi fluent în „Arabesque“ de Debussy. Elevii au fost
propuşi chiar de preotul Galeriu, dornic să promoveze şi să încurajeze
talentele reale din parohia sa, mai ales în acea seară organizată de Societatea
Muzicală „patronată“ de George Butunoiu, acum şi în colaborare cu Opera Naţională.
Preotul a promis că Biserica Sf. Silvestru va repeta experienţa şi prin alte
programe de elevată ţinută.