Radio ZU, un radio tonomat prevăzut cu
ample spaţii comerciale (a se înţelege timp, în loc de spaţiu) pentru
publicitate, promo, autopromo, la care se adaugă, pe viu sau nu chiar pe viu,
prestatorii de servicii de pe frontispiciu, „haioşii“ Buzdugan şi Morar, şi-a
deschis, la Mamaia, un studio... „acoperit cu stuf“. Întrucât momentan n-avem
imagine, îi credem pe cuvânt pe cei doi fericiţi de mai sus, care se bucură din
cale afară că stuful pus deasupra le va crea „un mediu ecologic, conform
normelor europene“. Avem, aşadar, un studio de plajă, plin de „hituri“, dar el
străluceşte, iată, şi prin vorbe de plajă: „Cum se bea berea? Primele două beri
le bei de sete, alte două beri le bei de foame şi, în sfârşit, cu ultimele două
beri îţi satisfaci pofta de bere“. Să sperăm că radioascultătorii de la
Consiliul Naţional al Audiovizualului nu vor socoti gluma drept un îndemn nesăbuit
la consumarea băuturilor alcoolice. Oricum, ea se asortează cu unele îndemnuri
atractive din publicitatea care urmează. Câteva fragmente doar: „Eliberează
petrecăreţul din tine!“, „Consumă somonul eviscerat!“, „Câştigă o supervacanţă
la…!“, „Bagă viteză!“, „Ceva dulce, ceva bun/uită de banal/Ia dulciuri cu
poveste, dulciuri de poveste!“, „Ai un taxi – la un telefon distanţă!“. Dar
vine şi momentul în care, prin aversele de cântec anglosaxon, se strecoară un
prea singuratic „hit“ românesc cu „berea care nu-ncetează să mai curgă /zorile
mă-ntreabă de ce nu mă culc“ şi cu masochistul refren „E viaţa mea, dă vina pe ea!“,
„Buzdugane şi Morare, ia sunaţi peste hotare!“. Ultima este reclama pentru o
companie de telefoane mobile; în cuprinsul ei, cei doi se autointitulează „făcătorii
de miştouri“. Când, fie şi în viteză, se autodenumesc „Radio Vacanţa“, fac nu
un „mişto“, ci un gest nepermis faţă de postul public de radio care a înfiinţat
primul studio cu acest nume la malul mării – dar acela avea un divertisment
ceva mai elevat şi o consistenţă incomparabil mai accentuată. Acum Radio Zu de
pe plajă se laudă cu „farsele“ la limita moralei pe care cei doi obişnuiesc să
le administreze telefonic naivilor (ceea ce, văzând partea bună a lucrurilor,
sper că îi ajută pe aceştia să devină mai puţin naivi), dar în aceste zile, la
malul mării se afirmă tot mai impetuos şi „efectul Buzdugan“, care constă
dintr-o vorbire la limita decenţei: doamnele stau pe cuburi „în slana şi
celulita lor“, iar „efectul B“ de vârf e exprimat prin „marea buclă, marea bucă,
marea buclă, marea bucă“, ca apoi „domnul“ Buzdugan să se autodenunţe că face „masaj
la fete“... „masaj emoţional care face fetele să plângă, că au iubiţi urâţi
care le înşală...“. Când, iată, în peisaj apar „trei modele playboy“ cărate în
spate de „cel puţin trei bărbaţi care aleargă“ şi cel puţin una dintre fete „nu
e a-ţâţată“. Văzând din nou partea bună a lucrurilor, mă gândesc că tinerii
ascultători vor fi updataţi de acum în vorbire, de către cei de la Zu, şi că
n-o să mai auzim fetiţe de 12–13 ani, pe stradă, folosind greşit în înjurăturile
la modă, părţi anatomice de la sexul opus.
Mândria postului, „hiturile“, continuă,
nestăvilite, în limba engleză şi nu ştiu de ce mă bântuie bănuiala că cineva
din Vest a găsit posibilitatea „descotorisirii“ de producţiile expirate din ţara
sa şi a reinventat vechea formulă, pe care tineretul nostru de azi n-are cum
s-o ştie, a ştampilelor de pe produsele industriilor şi de pe produsele şcolilor
occidentale: „Bun pentru Orient“. Vrând parcă să mă contrazică, un al doilea
cântec în limba română vine, filosofând profund (sau e tot „hitul“ auzit
anterior?): „Eu vara nu dorm/Zorii zilei mă prind/Pe plajă mă plimb/Pentru că
eu vara nu dorm“.
Apropo: hitul anului în Vest, declară unii,
pe Youtube, ar fi pe muzică clasică.
Oare ce-o fi vrând să spună alegerea asta?
