Interesant interviul acordat revistei Medica
Academica (aprilie 2013) de conf. dr. Şerban Bubenek, managerul Institutului
de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. dr. C. C. Iliescu“ Bucureşti. Cel
puţin în viziunea editorului, care a preferat să renunţe la articolul despre
rinita alergică (aşa cum, de altfel, era anunţat în cuprinsul revistei) şi să
facă o... dublură a interviului. Din păcate însă (probabil din raţiuni de
tipar), materialul cu pricina nu mai este redat integral, ci se întrerupe brusc
după doar trei pagini. Să fie o strategie a editorului sau un sabotaj al
tipografilor?
Am fost dezamăgit, în calitate de cititor al
revistei, şi de masacrarea articolului „Creaţionism versus evoluţionism prin
prisma geneticii“, de la rubrica „Excelenţă medicală“, care – indiferent de
importanţa pe care editorul i-a acordat-o – trebuia publicat în întregime şi nu
„fracturat“ la o biată pagină. Nu pentru mine era o problemă că nu pot parcurge
articolul cu pricina (autorul îl trimisese şi pe adresa redacţiei noastre, unde
nu fusese acceptat pentru publicare), ci pentru cei care nu au avut această „şansă“.
Sau poate este şi asta o strategie editorială?! Practic, o trecere bruscă de la
evoluţionism într-un alt univers: „Alimentaţia şi arta de a trăi sănătos la
români“ – un preambul, dacă se poate numi aşa, la articol, căci, altfel, este
doar o nouă „dublă“ a paginilor oficial dedicate acestui subiect, aflate undeva
mai încolo.
Lăsând la o parte aceste inadvertenţe, aflăm
din interviul amintit că, dacă numărul operaţiilor cardiovasculare în România
ar creşte la un minim de 20.000 (de cinci-şase ori mai mult faţă de câte se fac
acum), peste o mie de copii cu malformaţii congenitale cardiace ar putea fi
salvaţi. Sunt detaliate aici şi câteva teme, precum: subfinanţarea sistemului
românesc de sănătate, situaţia chirurgiei cardiovasculare din România, aspecte
privind managementul Institutului „C. C. Iliescu“, una dintre cele mai titrate
instituţii în acest domeniu din ţara noastră. Aflăm astfel că, dacă în
chirurgia cardiovasculară a adultului situaţia este ceva mai bună, în cea
pediatrică nu este deloc roză: în fiecare an ne mor o mie de copii neoperaţi,
din care peste jumătate sunt cazuri perfect tratabile. Nici sistemul privat nu
ne prea ajută: „este o picătură dintr-un izvor din care nu se pot adăpa decât
oamenii foarte bogaţi“. La momentul acesta, consideră managerul Institutului,
este greu de crezut că, la puţinii bani alocaţi programelor naţionale de
chirurgie cardiacă, vor putea fi cuplate şi instituţiile private. El este de părere
că, dacă din banii pe care statul îi dă anual pentru pacienţii care trebuie
operaţi pe cord, o parte vor fi oferiţi spre contractare serviciilor private,
se face o concurenţă neloială sistemului de stat. Soluţia, în opinia conferenţiarului
Bubenek stă în calcularea de către CNAS a costurilor reale, care acum sunt
subevaluate. Şi acest lucru se poate face doar printr-o presiune puternică şi
susţinută asupra celor „trei-patru sute de oameni care conduc România şi care
participă la împărţirea tortului bugetar, ce au devenit în ultimii zece ani
atât de bogaţi încât pentru ei sistemul de educaţie şi sistemul de sănătate din
România nu mai există“.
În rubrica „lex medica“ sunt prezentate
câteva modificări aduse Contractului-cadru privind asistenţa medicală pentru
asiguraţi în anii 2013–2014. Aflăm de aici câteva tarife de caz ponderat, aplicate
pe categorii de spitale: spitalele strategice (inclusiv institutele oncologice)
vor avea un tarif de 1.800 de lei (faţă de 1.444 de lei până acum), spitalele
de sprijin şi institutele clinice – 1.600 de lei, iar spitalele de categorie
medie vor primi o finanţare de 1.444 de lei.
Mai găsim, în acelaşi număr al revistei,
câteva referiri la simpozionul „Acad. Nicolae Cajal“ şi detalii despre
sindromul paraneoplazic hematologic.
