Spirometria este la fel de esențială în
evaluarea respiratorie precum este măsurarea tensiunii arteriale în evaluarea
cardiovasculară, citim pe prima pagină în Vademecum de spirometrie,
apărut recent la editura Etna.
Autorii, dr. Petru-Emil Muntean, dr. Daniela Boldeanu și dr. Ruxandra Mioara
Râjnoveanu prezintă sistematic definiția, utilitatea, indicațiile și
contraindicațiile spirometriei. Pentru cei care nu au fost prezenți la toate
cursurile de pneumologie din timpul facultății, sunt reexplicate într-un limbaj
simplu noțiuni precum capacitatea vitală și vitală forțată, volumul curent,
debitul expirator maxim de vârf și alte câteva noțiuni de bază referitoare la
volumul de aer inspirat și expirat într-o respirație normală.
Spirometria este indicată pentru
diagnosticarea unor sindroame obstructive, restrictive sau mixte, dar și pentru
evaluarea riscului pre-operator și de barotraumă ori pentru determinarea
reactivității bronșice. De aceea, memoratorul este folositor atât medicilor
clinicieni, cât și celor anesteziști și de terapie intensivă, spirometria fiind
o investigație necesară nu doar în medicina clinică, ci și în medicina
perioperatorie.
Foarte importante sunt și situațiile în
care spirometria nu trebuie realizată, contraindicațiile sale relative,
incluzând angina pectorală instabilă, anevrismele abdominale, cerebrale și
toracice, hemoptiziile, pneumotoraxul și trombembolismele pulmonare recente.
Contraindicația absolută a spirometriei este infarctul miocardic acut în
antecedentele recente, până la o lună.
Autorii recomandă ca toate spirometrele să
fie calibrate zilnic în volum, cu ajutorul unei seringi calibrate cu cel puțin
trei litri. Etalonarea trebuie să țină cont de fluctuațiile de temperatură,
astfel încât aparatele trebuie recalibrate dacă temperatura se schimbă
semnificativ în decursul unei zile. Ceasul trebuie de asemenea calibrat iar
sofware-ul actualizat permanent. Un aspect important în manevrarea
spirometrului se referă la evitarea contaminării pacienților și a personalului
medical cu germeni, prin contactul direct (piesa bucală, valve, conducte) sau
indirect (aerosolii pacienților infectați) cu aparatul. Orice aparat trebuie sterilizat înainte de o nouă utilizare
dacă cel care l-a folosit era bolnav de tuberculoză, recomandă autorii.
Sunt expuse însoțite de imagini concludente
metoda de lucru, validarea și interpretarea rezultatelor, luând în calcul
erorile de respirație ale pacienților. Ultimele pagini sunt ilustrate cu
exemple reale ale unor buletine de spirometrie din arhiva Clinicii de
pneumoftiziologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș.
Dr.
Petru-Emil Muntean, dr. Daniela Boldeanu, dr. Ruxandra Mioara Râjnoveanu –
Vademecum de spirometrie. Editura ETNA, București, 2017
