Adaptarea pentru scenă a piesei „Maitreyi“ (regizor: Chris Simion) înseamnă un efort scenic inspirat şi un joc actoricesc onest, dar şi dovada că nu întotdeauna lectura plăcută poate fi dramatizată. Recenzia reprezentaţiei este semnată de Candid Stoica la rubrica Scena ca o lume.

"> Spectacol împotriva intoleranţei religioase în iubire - Viața Medicală
Cultură

Spectacol împotriva intoleranţei religioase în iubire

de Candid STOICA - oct. 31 2013
Spectacol împotriva intoleranţei religioase în iubire

Adaptarea pentru scenă a piesei „Maitreyi“ (regizor: Chris Simion) înseamnă un efort scenic inspirat şi un joc actoricesc onest, dar şi dovada că nu întotdeauna lectura plăcută poate fi dramatizată. Recenzia reprezentaţiei este semnată de Candid Stoica la rubrica Scena ca o lume.

   Odată cu începerea stagiunii de toamnă, sunt din nou în vizită – ca spectator în exerciţiul funcţiunii de cronicar – la Teatrul Tineretului, devenit în ultimul timp o adevărată uzină care propagă pe bandă rulantă spectacole: „Egoistul“, „Străin în noapte“, „Mincinosul“, „Cafeneaua“, „Menaj în trei“, „Puşlamaua“, „Dineu cu proşti“, „Mă mut la… mama“, „Micul Magician“, „Cinci piese de dragoste“, „Maitreyi“, având ca protagonişti nume grele în peisajul teatrelor bucureştene precum Radu Beligan, Ion Caramitru, Maia Morgenstern, Horaţiu Mălăiele, Adriana Trandafir, Damian Crâşmaru, Sanda Toma, Eugen Cristea, Dana Dogaru, Emilia Popescu, Tomi Cristin, Cristina Deleanu, lângă tineri deocamdată necunoscuţi, dar care bat cu putere la poarta notorietăţii. Majoritatea producţiilor sunt spectacole realizate cu eforturi ale unor grupări mai mari sau mai mici de actori, uzând de fonduri particulare, sau spectacole ale unor teatre cedate creatorilor, ca „Dineu cu proşti“ sau „Egoistul“, promovate de diverşi întreprinzători particulari şi diverse agenţii.
   Spectacolul Maitreyi, compus şi regizat de Chris Simion, având la bază o poveste de dragoste ce se vrea reală, din anii ’30 ai secolului trecut, trăită şi apoi povestită în două cărţi apărute la distanţă de peste cincizeci de ani, „Maitreyi“ de Mircea Eliade şi „Dragostea nu moare“ de Maitreyi Davy, se desfăşoară în secvenţe cinematografice constituite pe orizontală, destul de trenante, fără să aibă fiecare un conflict, ci doar încercând să cuprindă cu exactitate, chiar didactic, atât povestea în sine, cât şi evoluţia sentimentului de dragoste dintre cei doi protagonişti, un fel de „Kamasutra“ sublimată, până la fuga eroului în urma avertismentului dur din final al tatălui. Drama sau tragedia care ar fi trebuit să se producă însă nu are loc, ca în cazul altor eroi, precum Romeo şi Julieta, Tristan şi Isolda, Pyram şi Thisbe, idila lor consumându-se în literatură.
   Având un decor minimalist, al Adinei Mastalier, care încearcă prin câteva elemente să evoce dacă nu toată India, măcar o părticică din ea, o costumaţie care se vrea adecvată, dar destul de banală (faţă de diversitatea sariurilor descrise în cartea lui Mircea Eliade), folosind un scenariu cu un procedeu antitetic, la vedere, în sensul că ceea ce se arată dramatic pe scenă este dezminţit, negat de eroină, acum sexagenară, într-o lungă şi sfâşietoare confesiune în proscenium, spectacolul reuşeşte de multe ori, în anumite părţi (segmente), să comunice spiritul celor două cărţi în care iubirea se află la cote înalte, dar în acelaşi timp, de „n“ ori îl eludează, trece pe lângă el, cum se zice, fluierând.
   Marea actriţă Maia Morgenstern, cu bogata şi faimoasa experienţă scenică, deşi este ţintuită de regizoare într-un scaun în avanscenă, reuşeşte totuşi să impună un personaj credibil, căruia trecerea anilor nu reuşeşte să-i înfrângă elanurile tinereţii. Desigur, greutatea spectacolulului o poartă pe umerii lor cei doi protagonişti, Ailyn Cadâr (Maitreyi) şi Vlad Zamfirescu (Alan), căutând fiecare cu sinceritate să aibă încărcătura dramatică necesară unor scene de dragoste, dar partitura ce le este pusă la dispoziţie de scenariu este destul de debilă, iar fragmentarea continuă a relaţiei lor scenice dă de multe ori impresia că în locul unei relaţii profunde, totul pare a fi doar o simplă hârjoană. Ce păcat că pagina din carte în care eroul îşi destăinuie dragostea ce l-a cuprins narând prima noapte de amor a lor, pagină antologică, nu are pe scenă încărcătura necesară, de fapt, lipsind. Dar spectatorul pus în faţa unei dramatizări după o operă celebră, fatal, trebuie să se consoleze. Asta pare a fi soarta dramatizărilor. Ce e sublim la lectură nu e dramatic scenic.
   În ciuda deficienţelor scenariului, actorii reuşesc totuşi să se integreze cu succes în universul exotic al Indiei, destul de misterios şi astăzi, după trecerea atâtor ani, ţara lui Gandhi, a lui Rabindranath Tagore, a Gangelui sfânt reprezentând în continuare pentru majoritatea oamenilor de pe planetă o mare taină.
   De nerecunoscut aproape, într-o surprinzătoare compoziţie, e Anca Sigartău, în rolul mamei, comunicând cu o voce caldă, adâncă, învăluitoare, precepte indiene în limba română, iar Doru Ana, cu un glas vibrant, de tenor bariton, cu o economie de mijloace specifică marilor actori, realizează o solidă compoziţie în rolul destul de complicat, de antipatic – satrap al familiei – al tatălui eroinei, pentru care merită felicitări.
   Completează distribuţia, cu roluri mici, dar bine individualizate, Marius Chivu (Mantu, vărul lui Maitreyi), Radu Micu (prietenul lui Allan), Carla Maria Teaha (verişoara eroinei), Iasmine Iliescu (Chabu, sora lui Maitreyi), care are vârsta copilăriei şi Teodora Iliescu (o servitoare indiană).
   Un moment inedit în configuraţia celor două cărţi, pe care regizoarea a avut curajul să-l introducă, e ceremonia înmormântării lui Chabu, care constituie, poate, unul din momentele de vârf ale spectacolului.
   Una peste alta, în ciuda multor deficienţe, a unei scene improvizate pentru teatru, Chris Simion a reuşit, cu îndrăzneala tinereţii, să arate celor aproape 800 de spectatori prezenţi în imensa sală construită pentru spectacolele agitatorice ale partidului unic, defunct, un spectacol despre o insolită iubire. Felicitări tuturor!

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe