Societatea nu a rămas pasivă la consecinţele
îmbătrânirii populaţiei şi a adoptat măsurile principiale care se impun.
Enumerarea acestora, deşi ocupă un spaţiu important în expunere, poate fi
sistematizată după cum urmează: • promovarea „bătrâneţii sănătoase“ ca tematică
transversală • întărirea prevenţiei, a promovării sănătăţii şi a educaţiei
pentru sănătate la toate grupele de vârstă • ameliorarea calităţii îngrijirilor
şi asistenţei persoanelor vârstnice • integrarea îngrijirilor paliative • dezvoltarea
şi adaptarea tratamentelor în funcţie de vârsta pacientului, ţinând cont de
persoanele vârstnice în studiile clinice şi cele de comorbiditate • dezvoltarea
structurilor de îngrijire şi asistenţă adaptate persoanelor vârstnice ca
alternative în materie de plasare • aprecierea aplicând evaluarea tehnologiilor
de sănătate, a teleasistenţei şi a altor soluţii tehnologice, printre care
asistenţa autonomiei la domiciliu şi alte metodologii de sănătate • crearea
unei reţele extinse şi descentralizate de structuri apropiate de domiciliu,
care permit un contact direct între vârstnici şi personalul medical şi de
îngrijire (dezinstituţionalizarea) • favorizarea reţelelor regionale şi locale
de agenţi implicaţi în îmbătrânirea sănătoasă • introducerea acoperirii
obligatorii a asistenţei persoanelor vârstnice • deschiderea sistemelor naţionale
de sănătate şi de protecţie socială la încercările pe modele, la concluzii prin
evaluare, pentru a permite acestor sisteme să progreseze • nuanţarea
sistemelor de participare la costurile prestaţiilor şi de asigurare
complementară • elaborarea şi punerea în pagină a strategiilor şi evoluţiilor
naţionale în favoarea învăţământului de-a lungul întregii vieţi la nivel naţional,
regional şi local • concilierea vieţii familiale cu viaţa profesională şi
furnizorii de servicii • extinderea voluntariatului • recunoaşterea valorii
persoanelor de îngrijire şi a nevoilor lor.
Sumarul manualului ELEMENTE DE NURSING GERIATRIC, ediţia a doua, de dr. Constantin Bogdan, dr. Ana Capisizu şi dr. Şerban Stoianovici, conţine expunerea,
descrierea şi analiza tuturor acestor principii de îngrijire a vârstnicilor, pe
care Comisia Europeană le-a aprobat la 16 iunie 2010. Prima parte a volumului
(„Elemente de patologie geriatrică“) şi partea a doua („Îngrijiri specifice în
geriatrie“) se sudează perfect.
În încheiere, este cazul să facem o remarcă
privind depresiile tardive. Capitolul în cauză tratează o psihopatologie a cărei
importanţă este în continuă creştere şi de aceea merită o atenţie specială.
Desigur, lucrarea nu-şi propune un volum mare de informaţii psihogeriatrice,
dar perpetuează termeni demodaţi. Astfel, sintagmele „depresia din nevroză“ şi
„depresia reactivă“ aparţin trecutului. Pe de altă parte, lipseşte o formă
clinică specifică, distimia geriatrică. Făcând abstracţie de aceste amănunte,
valoarea cărţii constă şi în faptul că autorul principal, dr. Constantin
Bogdan, s-a impus ca o autoritate internaţională în domeniu, iar volumul pe
care l-a editat constituie o bază de învăţământ în geriatria din ţara noastră şi
nu numai.
