La
Editura Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti a apărut recent
micromonografia culturală a oraşului Câmpina, semnată de Hariton Nicolau şi
Tudor Moisin. Acesta din urmă a reuşit, în 1990, să pună bazele Societăţii
Filarmonice din Câmpina şi să revitalizeze viaţa muzicală a urbei natale, având
un sprijin constant şi substanţial în sora sa, medicul stomatolog
Maria-Cristina Moisin.
Autorii
pornesc de la prezentarea oraşului prin repere geografice, sociale şi
culturale, într-un „istoric“ ce punctează prima atestare documentară,
controverse şi certitudini regăsite în arhive. Au continuat cu dezvoltarea
economică şi socială, mai ales prin apariţia societăţilor petrolifere care au
deschis calea construirii de locuinţe şi sosirii unor întreprinzători străini.
Astfel, a fost stimulată înflorirea protipendadei locale, s-a construit un
aeroport. Se face referire şi la multele familii de viţă veche, cu ale lor
castele sau conace impozante, aşa cum au fost, spre exemplu, prinţul Ştirbey
sau Bogdan Petriceicu-Hasdeu cu a sa construcţie stranie, care atrage şi astăzi
numeroşi vizitatori. Aici se organizează diverse expoziţii sau concerte
camerale, inclusiv în cadrul sau cu sprijinul Societăţii Filarmonice.
La
Câmpina există şi Casa memorială „Nicolae Grigorescu“, locuinţa vestitului
pictor, vizitat adesea de Alexandru Vlahuţă şi de alte personalităţi ale
epocii. Tot aici a concertat şi George Enescu. Au susţinut recitaluri, de-a
lungul vremii, şi solişti precum Ion Dacian sau mulţi dintre artiştii de cotă
ai Operei bucureştene, având într-o perioadă chiar un fel de microstagiune
determinată de cerinţele acelor ani, dar foarte binevenită pentru melomanii
locului.
La
Câmpina s-au născut şi scriitorul Eugen Jebeleanu şi compozitorul Marcel
Dragomir (unul dintre fiii frizerului „de lângă linia ferată“), dar şi
violonista Cornelia Bronzetti, implicată apoi în activitatea Societăţii prin
concerte, iniţierea concursului ce-i poartă numele etc. A locuit acolo şi Geo
Bogza, iar la începutul veacului trecut s-a stabilit sora lui Ciprian
Porumbescu, profesoară de pian şi fondatoarea primului cor mixt din oraş, apoi
Gheorghe Danga a condus corul petroliştilor.
Într-un
astfel de context, inginerul Hariton Nicolau a pus bazele unui ciclu de
concerte simfonice şi recitaluri derulate în sala Institutului de Cercetări în
Petrol şi Gaze, prin colaborarea cu filarmonicile din Ploieşti şi Bucureşti sau
cu Opera. A facilitat astfel evoluţia unor importanţi dirijori şi solişti din ţară
şi chiar din străinătate. Interesant este faptul că volumul cuprinde lista
completă a concertelor, cu menţionarea interpreţilor şi a lucrărilor abordate,
din 1961 şi până în 1977, când sala s-a demolat, iar manifestările muzicale au
continuat, sporadic, la Casa de cultură.
Pe
aceeaşi stradă cu Hariton Nicolau locuia şi familia preotului Moisin. Unul
dintre fiii săi, Tudor, devenit, peste ani, inginer, a rămas întreaga viaţă
legat de muzică, studiind orga cu Helmut Plattner. A absolvit, în anii ’90,
clasa de orgă la Universitatea din Bucureşti unde, de altfel, lucrează de
decenii. Deloc întâmplător, pasiunea sa l-a determinat să fondeze, în ianuarie
1990, Societatea Filarmonică din Câmpina, la care au aderat cu entuziasm şi
personalităţi ale oraşului, dar şi numeroşi muzicieni din Capitală. S-a
implicat apoi în programele stagiunilor inaugurate, în luna decembrie, cu
participarea orchestrei Filarmonicii din Ploieşti, solist fiind violonistul
Gabriel Croitoru. La pupitru s-au aflat, între alţii, Ion Baciu şi Paul
Popescu, dar a cântat şi Orchestra inginerilor. Au susţinut recitaluri invitaţi
de marcă.
S-au
donat piane, s-au creat grupe de elevi care doreau să studieze un instrument,
s-au strâns fonduri pentru cumpărarea unui sediu necesar funcţionării unei şcoli
de muzică. Concertele au început să se desfăşoare la Casa de cultură, pianistul
Viniciu Moroianu donând un pian pe care apoi a şi cântat adesea în
microstagiunile filarmonicii. S-a creat şi o orchestră alcătuită din studenţi
ai UNMB, cu un repertoriu divers, toate concertele fiind cuprinse acum în
catalogul publicat. În colaborare cu UNMB şi cu Filarmonica bucureşeană, a
contribuit şi la organizarea primului Festival internaţional de orgă, în 2004,
precum şi la aniversarea celor 50 de ani de la prima promoţie de organişti
formaţi la clasa Helmut Plattner, cel care, la invitaţia lui Tudor Moisin, a
revenit pe scenele româneşti după o îndelungată absenţă.
O
istorie „cu suflet“, relevată (sau… revelată) în cele 273 de pagini scrise cu
rigoare de inginer, cu precizie, meticulozitate şi dăruire, unde se anunţă şi
faptul că în 6 aprilie va avea loc concertul aniversar, la care vor participa şi
membrii Societăţii Filarmonice şi melomanii. Melomani care, de-a lungul unui
sfert de veac, au devenit spectatori permanenţi la programele propuse fie la
Casa de cultură, fie la Muzeul Hasdeu sau la „sala praznicală“ a parohiei Sf.
Nicolae. Desigur, sunt notaţi şi elevii care au studiat la clasele de pian,
vioară, desen, precum şi cei care au reuşit să fie admişi la Liceul de artă
Ploieşti în grupele de învăţământ muzical din oraşul Câmpina. Într-un capitol
aparte sunt menţionaţi şi cei care au subscris la cumpărarea sediului sau a
unui pian, publicând totodată extrase din toate procesele verbale ale adunărilor
generale anuale.
În
biografii însoţite de fotografii, sunt prezentaţi membri ai Societăţii, pentru
ca ultimele pagini să fie rezervate colajului de imagini cu tablouri realizate
de câţiva dintre aceştia, apoi peisajelor câmpinene, ce surprind locuri pline
de farmec din oraş sau din împrejurimi.
Un laudatio
semnat de prof. univ. dr. Grigore Constantinescu este publicat şi în
deschiderea volumului şi pe coperta a patra, iar pe prima copertă, titlul Societatea Filarmonică din Câmpina la ceas
aniversar – 25 de ani de la înfiinţare (1990–2015), este însoţit de o
imagine dominată de munţi şi de seninul cerului, ca un simbol al Câmpinei unde
Societatea s-a născut cu greu, dar există (şi rezistă) de un sfert de veac.
