„Pour être connu, l’art doit circuler.“ La Institutul
Cultural Român din Bucureşti, am asistat la o însorită prezenţă a picturii
contemporane româneşti din Franţa, graţie asociaţiei „Soleil de l’Est“, înfiinţată
în urmă cu două decenii la iniţiativa lui Michel Gavaza, român stabilit în Franţa.
Obiectivele asociaţiei: organizarea de expoziţii de pictură (până în prezent,
peste 100, în Franţa, Ţările de Jos, România); editarea de cărţi de artă menite
să ofere o mai bună cunoaştere a picturii contemporane, cu precădere cea
românească; organizarea şi coordonarea
anuală a unui atelier de creaţie, în
favoarea pictorilor participanţi (inaugurat în 2001, atelierul a primit până în
prezent peste 150 de pictori din ţări est-europene, în diferite oraşe franceze
– Biare (Loiret) pe Valea Loarei, Collioure (în Pirineii Orientali), Morzine,
Tours, Orléans, Paris, Poitiers, La Rochelle etc.).
La
ICR, Soarele Orientului a răsărit din
pânzele a 29 de pictori români. Ei au ales din culorile Franţei acele nuanţe
care să redea lumina românească prin filtrul inefabil al spiritului care ne ştie,
pentru ca, mai apoi, s-o trimită spre lume, îmbogăţind-o cu încă o frumuseţe.
Nume precum Ion Grigore, Dan Hatmanu, Horea
Cucerzan, Nicolae G. Iorga, Lisandru Neamţu (spre a nu-i aminti decât pe aceştia)
dau măsura exactă a valorii acestui salon de artă românească ivită din
sufletul, mintea şi mâna unor plasticieni strămutaţi pentru o lună prin valea
Loarei pentru, ca niciodată povestea despre frumuseţea lumii să nu se sfârşească,
ci iar şi iar să se înfiripe din lumini şi umbre. Pegaşii zburători din pânzele
lui N. G. Iorga par să redefinească rotundul cel fără frontiere al „portocalei“
noastre albastre, la Romul Nuţiu apa prinde să reinventeze reliefuri şi drumuri
spre noi, catedralele Angelei Tomaselli răstălmăcesc lumea de măşti, circul,
„strigătul“ acela dintr-o altă poveste, iar curgerea-frângere a culorilor la
Corneliu Vasilescu recreează parcă o realitate de care ne e dor fără s-o ştim,
când prea ştiuta realitate nu ne mai farmecă.
Douăzeci şi nouă de pictori şi tot atâtea
stiluri diferite au dat individualitatea distinctă a expoziţiei colective
„Soleil de l’Est“. Cu încredinţarea că fenomenul generat de asociaţia creată de
Michel Gavaza se va impune ca un capitol însemnat în istoria artei europene, aşteptăm
noi realizări ale artiştilor pictori români şi o şi mai largă prezentare a
acestora, indiferent de generaţia căreia-i aparţin, pentru că în artă ne rămâne
mereu ceva de spus.
