Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Şi stelele sunt asemenea nouă

Viața Medicală
Paula ROMANESCU joi, 27 septembrie 2012

Impresii de la cea mai recentă premieră a Teatrului Metropolis din Capitală – spectacolul Jubileul – ne sunt împărtăşite de dna Paula Romanescu, la rubrica Scena ca o lume.

 

În orice zbor căderea pândeşte răbdătoare…

 

   Să fii actor înseamnă să te deprinzi cu zborul spre mai şi mai înalt chiar (sau mai ales) când mersul printre oameni pare-a fi rătăcire. Să ajungi mare actor să-nsemne oare a trăi desprins de pământ, pe linia fragilă şi mereu mişcătoare a scenei, când rege, când cerşetor, când erou fără prihană, când învins, jumătate Iisus, jumătate tâlhar? Şi-apoi, în vreme, la capăt, să-ţi pregăteşti jubileul ca pentru o frângere de suflet, ca pentru o rugă la vămile marii treceri, ca pentru o izbândă, ca pentru o îngenunchere întru eterna logodnă a lacrimii cu zâmbetul.
   La Teatrul Metropolis din Capitală, sâmbătă, 15 septembrie a.c., a fost premiera spectacolului Jubileul de Jean Marie Chevret şi Michèle Ressi, recital în care Maia Morgenstern a dat (a câta oară!) măsura forţei sale interpretative, purtându-ne prin toate meandrele şi capcanele unei vieţi dintre cele la care visează toţi anonimii lumii ca summum al splendorii: viaţa de star. Regia spectacolului este asigurată de omul-emblemă a teatrului românesc, personalitate inegalabilă, divinul monstru care poartă numele de Radu Beligan.
   Subiectul piesei – amurgul zeilor, Amélie de Guérand, actriţă-stea ajunsă la vremea în care (cum spune poetul Marin Sorescu) „trebuie să tragem sub noi o linie neagră şi să facem socoteala“, se preschimbă în Maia Morgenstern (sau poate invers?!) şi, într-o mărturie fără fard, îşi revede întreaga viaţă din spatele unei uşi metalice ca o cortină a destinului de după care El, Marele regizor, îi urmăreşte jocul adevărului, având grijă să amestece forma lacrimii cu sclipirea diamantului din sufletul omenesc.
   Şi Radu Beligan în sală! Victoria Dicu în rolul Carolinei – eterna menajeră lucidă, deprinsă de greul existenţei cu mersul pe pământ, realizează prin cele două apariţii cadrul realităţii, al aducerii la dimensiune firească a celei care află din jarul unui buchet de trandafiri că i-a rămas datoare vieţii cu o iubire (nu ca un rol, ci ca o chemare dintr-un adânc de suflet de prea multă vreme ignorat).
   Textul piesei este desprins din timpul care seamănă cu noi. Mona Radu face o traducere fluentă, nepoticnită (cum, vai, se întâlneşte în mai toată literatura din anii dedulcirii noastre la libertăţi confundabile cu libertinajul şi agramatismul), jonglând cu expresiile mai neaoşe şi făcându-le aproape de neluat în seamă. Maia Morgenstern îşi dozează vocea de la ţipăt à la Edith Piaf până la şoaptă descifrabilă din mişcarea buzelor. Şi noi înţelegem.
   Şi aplauzele publicului la scenă deschisă, ca o zbatere de val la ţărm necunoscut dar familiar totuşi, şi muzica lui Răzvan Alexandru Diaconu ca un zbenghi–mângâiere–suspin–ecou de freamăt de frunziş în zbor-cădere, şi scenografia semnată Puiu Antemir, ca un platou pe care ni se serveşte un singur fel, şi acela cu numele de viaţă, un platou care nu-i decât terasa unui apartament de star în cădere liberă care s-ar mulţumi şi cu un rolişor mărunt numai să rămână în atenţia măriei sale publicul – marele anonim, valul acela care te urcă şi te coboară din întunericul sălii de teatru, şi luminile (Ştefan Vasilescu şi Cătălin Docan) şi regia tehnică (Iby Costin), şi întreaga trupă „din spatele frontului“ – totul face din cele 80 de minute, cât durează „Jubileul“, un timp fără timp în care reînvăţăm râsul în hohote, taina nebănuitei lacrimi (de fericire, de înfrângere, de izbândă) şi mai ales greul acceptării condiţiei de trestie gânditoare.
   Ce-ar mai fi de spus? Că Teatrul Metropolis, prin directorul său, actorul George Ivaşcu, prin repertoriul promovat şi prin interpretarea pe cât de diversă pe atât de unică în valoare a actorilor de aici, îşi propune să ne înveţe pe noi, spectatorii, şi mersul pe apă, şi zborul şi că se poate trăi frumos într-o lume nu tocmai frumoasă. Şi-ar mai fi de spus că Primăria municipiului Bucureşti finanţează, iată, marea artă.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.