Cenaclul
dramaturgilor „Dragon 2“ a prezentat, recent, la Clubul Calderon, într-o
suculentă lectură, o parabolă a situației politice actuale, piesa dramaturgului Constantin Turturică, Concurs pentru un post de rege.
Concursul e cu circ, spunea autorul, o loterie, dar și o comedie. Asta, pentru
că nu se prezintă doar cei pregătiți, ci și indivizi care doar își închipuie că
le știu pe toate: „Nu lipsesc de la întrecere nici cei a căror minte a cam
luat-o pe arătură – ăștia vor contesta vehement rezultatul concursului, cu
argumente care mai de care mai trăsnite. Astfel de specimene nu puteau lipsi
nici de la concursul pentru un post de rege. Ei, prin programele lor, care de
care mai trăsnite, stârnesc râsul“.
Constantin
Turturică, deși a scris pe vremea de tristă amintire peste 20 de romane,
majoritatea forfecate de cenzură, a devenit cunoscut după noile sale romane „Nu
ești obligat să mori tâmpit“ și „Scula Securității“, în care își mărturisește
activitatea de informator al sinistrei instituții. Dar, a căpătat notorietate
deplină, mai ales, după reprezentarea piesei sale „Comedie roșie“ la Teatrul
Național din București.
Piesa
prezentată la Calderon și implicit lectura s-au bucurat de o minunată
distribuție armonizată de semnatarul acestor rânduri, din care au făcut parte
actorii: Petre Moraru, Mihai Niculescu, Mircea Constantinescu, Florentina
Tănase, Doina Ghițescu, Romeo Tudor, Eugen Racoți.
În
cuvântul său de după lectură, dramaturgul Dinu Grigorescu a arătat calitățile
piesei, care excelează în situații de o ironie suculentă, replici de multe ori
acide, pline de haz, dar crede că ar fi fost necesară o scurtare drastică a
piesei, considerând-o cam prea lungă. A fost încântat și de lectura actorilor.
Dan Puican, reputatul regizor de radio, a apreciat și el piesa, situațiile
comice, replicile hazoase, având și el cuvinte de laudă pentru toți interpreții
care au realizat o minunată lectură, dar crede că piesa are o tentă
antimonarhică. Denis Dinulescu, autorul volumului „Un japonez verde“ și a
piesei „O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu“, și-a exprimat în particular
regretul că n-a scris și el o piesă cu un asemenea subiect.
În
public au fost prezenți și generalul de aviație Kuki Borislavski, actualmente
pensionar, Paul Mitroi, fost avocat al poporului, și el pensionar, Tedy Pleșa,
fosta casieriță a Teatrului de Comedie, o împătimită de teatru, teatrologul
Vera Molea, Pușa Lipan, fost om de televiziune și Dan Psata, autor a două
volume de teatru, pe care probabil le vom citi în cadrul cenaclului.
PS.
Luna trecută a avut loc Festivalul Rodica Popescu Bitănescu. În program, cinci
piese anemice, unele dintre ele comentate pe larg la această rubrică. Am trăit
s-o vedem și pe asta. Sunt cinci piesuțe firave pe care le împinge cu
obstinație directorul general al Teatrului Național ca să scape de gura și de
râsul celei care a dat numele festivalului.
Oare
actuala ocupantă a fotoliului de primar al Capitalei și cei care o consiliază
n-au auzit de Matei Vișniec și de succesele internaționale ale pieselor sale?
Nu au auzit de D. R. Popescu și de zecile lui volume de teatru, de Dinu
Grigorescu și cele 30 de piese ale sale, de Denis și Puși Dinulescu, de
Constantin Turturică, dramaturgi care scriu piese bune, interesante de ani de
zile? Judecând la rece, aș spune că aceștia nu s-au aliniat agenților
electorali dintr-o anumită parte a eșichierului politic, în campania pentru
câștigarea mult râvnitului fotoliu de la Primăria generală. Și, dacă n-au fost,
n-au ridicat pe cine trebuia în slăvi, n-au râs cu gura până la urechi asurzind
telespectatorii, de ce să le facă festival? Te hlizești vârtos când trebuie și
pentru cine trebuie, ai festival.
În
ritmul acesta, nu cred că va trece mult până vom vedea în posturi-cheie la
primăria Capitalei și directori la teatrele stipendiate de aceasta pe te miri
cine, care a avut un rol în creșterea, educarea și preamărirea… cui trebuie de
acolo.