O reîntoarcere în banca şcolară – la
figurat, desigur – poate fi amuzantă. Pe Discovery Channel, începe Şcoala
Discovery. Teoria numerelor porneşte, iată, de la o clădire (reală!) cu 100 de
etaje înşirate de la sol la cer (numerele pozitive) şi cu unele etaje în jos,
de subsol (numerele negative). Fracţiile apar când un participant la concursul
de urcat scările se opreşte, obosit, între etaje. Şi „şcoala“ continuă într-un
fel asemănător, cu prezentarea altor numere şi a relaţiilor dintre ele.
Revedem, aşadar, matematica din concretul
vieţii reale. Dar e matematică, cu cifre şi cu formule. (Apropo: la Radio România
se transmitea odinioară un ciclu de şcolit adulţi, al regretatului Grigore
Moisil, redactor Elvira Dumitrescu, intitulat „Matematica fără cifre şi
formule“. Amuzant. Uimitor. Plin de învăţăminte. Dar nici noi, nici Discovery
nu mai avem un Moisil.)
De la clasica teorie a numerelor, Şcoala
Discovery de acum se apropie, treptat, de actualitate: o emisiune intitulată
„Descoperă disfuncţiile“ e urmată de „Medicina controversată“ şi de un
documentar despre călătoria lui John Craig Venter în jurul lumii pentru
inventarierea uriaşului potenţial al microorganismelor oceanice. Biologul
american John Craig Venter (născut la 14 octombrie 1946) a devenit faimos când
s-a aventurat printre primii în activitatea de secvenţializare a genomului
uman. (În 2010, el devenise deja al paisprezecelea pe lista celor 50 „Cele mai
influente personalităţi mondiale“.) The Global Ocean Sampling Expedition (GOS)
este numele unui proiect oceanic de explorare genomică menit descoperirii
diversităţii genetice din comunităţile microbiene marine şi înţelegerii rolului
lor în procesele naturale fundamentale. Venter a mers oarecum pe urmele lui
Darwin. În Galapagos a studiat însă forme de viaţă invizibile pentru
instrumentele anului 1830. Începută ca proiect-pilot în Marea Saragaselor,
pornită apoi din Canada, pe Sorcerer II (iahtul personal al lui Venter),
cercetarea genetică a înconjurat globul revenind în SUA. Venter este preşedintele
Institutului care-i poartă numele (J. Craig Venter Institute), unde desfăşoară
cercetări de biologie sintetică. În 2005, devine cofondator al unei firme
dedicate utilizării microorganismelor sintetice (modificate genetic) pentru
producerea de combustibili biologici şi încheie contracte cu renumite firme de
profil. Considerăm acest tip de documentar drept o şcoală a îmbinării cercetării
fundamentale cu practica şi cu afacerile.
Alt mod de a face şcoală. Un post românesc
transmite „Lumina celui nevăzut“ şi de data asta se referă la cuvânt, la
comunicare, la presă. Vorbitorul face o demonstraţie de mare clasă. Cu
trimiteri în real. Subiectul nu este din domeniul ştiinţelor „exacte“, dar învăţămintele
utile nu lipsesc. Se vorbeşte despre paradoxul proximităţii (graţie televiziunii,
nu ne mai cunoaştem vecinii, dar ştim ce se întâmplă peste ocean), despre privatizarea
spaţiului public, despre o lume însingurată şi o cultură a însingurării, despre
destructurarea vieţii tradiţionale printr-un exces de informaţie care provoacă
oboseală şi debusolare. Despre faptul că, pierzând timp preţios în faţa
televizorului, ne cufundăm în hiperrealitate, pierdem contactul cu viaţa adevărată,
din pricina numeroaselor simulări şi simulacre. Cei ce caută mai multă
comunicare, pe site-urile de socializare, se însingurează şi mai mult.
Concluzia: ar fi indicat, din când în când, câte un „post“, să nu mai „mâncăm
de dulce“ nici la televizor. Să trăim în realitatea imediată, nu în spaţiul
virtual. Să ieşim mai des în mediile benefice. Suntem oameni în măsura în care
comunicăm. Când comunicăm faţă în faţă, privindu-ne în ochi, în viaţa reală, nu
într-un substitut al ei. Când nu comunicăm, pot apărea fenomene de sevraj.
Oamenii îşi pierd sensul vieţii, îşi periclitează libertatea, pentru că devin
dependenţi de drog.
Ultima intervenţie n-a fost pe Discovery,
dar era şcoală. Fără pretenţii însă. La TV Trinitas a vorbit părintele Nicolae
Dascălu, directorul publicaţiilor „Lumina“, absolvent de informatică şi de
teologie.
