Confratele
în ale medicinii și scrisului literar, doctorul Ernest Hușanu, membru al
Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România (SMSPR), filiala
„Diaspora” (stabilit în Israel din 2006), al Uniunii Scriitorilor din România
și al Asociației scriitorilor israelieni de limba română, se prezintă
publicului cititor din țara sa natală cu un al patrulea volum: Când plouă
nu se cântă Bach, apărut la editura 24 Ore Iași.
Ca
și alți colegi de breaslă, Ernest Hușanu a descoperit și s-a consacrat scrierii
de literatură târziu, după retragerea din activitatea profesională. Scrierile
lui sunt inspirate din activitatea sa de medic, întâmplări adevărate, momente
dramatice sau crochiuri zugrăvite, în mare parte, cu umor, portrete creionate
cu finețe psihologică, memorialistică, valorizarea faptului divers.
Optând
pentru proza scurtă, autorul abordează o varietate tematică pe care i-a
furnizat-o viața în general și în special viața trăită în halat alb. Astfel,
scotocind prin „chimirul cu amintiri”, el evocă momente autobiografice, drumul
anevoios, dar parcurs cu succes, al formării sale de chirurg apreciat,
vicisitudinile politice ale epocii, suferințele provocate de antisemitism și
comunism, relatări care evocă momente de istorie a medicinii, portrete ale
maeștrilor și colegilor săi din Iașii de altădată și din orașul de adopție
Haifa, Gheorghe Chipail, Mihail Kernbach, doctorul Țukerman, familia Sorel și
Gertrude Kreisler, Paul Beneș, L. Wasserman, Iulius Iancu, doctorul Bărbuță.
Remarcabil portretul dascălului său, profesorul chirurg Gheorghe Chipail pe
care îl evocă prin tușe calde de respect și recunoștință.
În general, stilul povestirilor lui Ernest
Hușanu este familiar, apropiat, direct, de parcă povestitorul s-ar afla față în
față cu cititorul, povestindu-le evenimente din viața sa, fapte trăite,
păstrate în „chimirul amintirilor” și scoase la vedere proaspete, personaje
puternice, protagoniști și erori ai evocărilor sale. Are măiestria de a
concentra esențialul, semnificativul în spații puțin întinse, patru-cinci
pagini, ceea ce stimulează lectura, iar cartea odată începută nu mai este lăsată
din mână până la ultimul cuvânt al ultimei schițe.
Pentru
cititorul medic și de fapt pentru toți cititorii, schițele cu subiecte
evocând întâmplări adevărate și
personaje reale din activitatea sa de medic și chirurg aduc o lume nu îndeajuns
de cunoscută în afara pereților unui spital sau cabinet medical, în pofida
faptelor de viață de o intensitate aparte cu excepția unor scrieri având drept
autori scriitori medici care au abordat genul „jurnalului clinic”.
Deși
cu un debut târziu, doctorul Ernest Hușanu s-a afirmat repede grație
activității sale publicistice și editoriale, colaborări la publicații din
Israel și din România – Revista Minimum, Viața medicală, Jurnalul săptămânii,
Expres Magazin, Revista Familiei, Revista Mea și patru volume de proză, apărute
între 2011 și 2015.
