Un colectiv de autori coordonat de dr.
Anca Angela Simionescu, medic primar obstetrică-ginecologie cu
supraspecializare în ginecologie oncologică, şi dr. Dragoş Mircea Median,
medic primar oncologie medicală, abordează în cuprinsul unei monografii un
subiect cu rezolvare dificilă pentru obstetricieni, chirurgi, pediatri,
geneticieni, psihologi: Sarcina şi cancerele – de la diagnostic la
tratamente (Ed. Medicală, Bucureşti, 2015); iar când această asociere
survine, ea se constituie într-un eveniment grav pentru familii.
Interesul pentru nefericita îmbinare dintre
o stare cvasifiziologică şi adesea neaşteptatul fenomen morbid e manifestat în
contextul creşterii incidenţei tuturor formelor de cancer, cele din perioada
reproductivă ocupând, în speţă, locul al doilea între cauzele de mortalitate la
femei.
Totodată, înştiinţarea pacientei şi celor
apropiaţi ei despre boală înseamnă o puternică traumă sufletească, suferinţă,
tratamente chinuitoare, uneori deces, într-un moment al vieţii care ar trebui
să fie unul fericit (după cum se subliniază în textul introductiv al lucrării).
Se menţionează, de asemenea, că, din 2009, în cadrul Societăţii europene de
ginecologie oncologică, funcţionează un grup de experţi pentru studiul
cancerelor asociate sarcinii, care, pe baza datelor din literatură şi a
experienţei proprii acumulate, au elaborat recomandări şi ghiduri pentru o bună
practică medicală.
Cele şaptesprezece capitole, ordonate
într-o suită logică, cu intenţia cuprinderii tuturor aspectelor asocierii
citate şi evidenţiind caracterul multidisciplinar cerut, atât pentru un
diagnostic corect şi neîntârziat, cât şi pentru un tratament eficace, au fost
repartizate autorilor după cum urmează: Genetica apariţiei cancerului –
dr. Cătălin G. Manole, de la Institutul Naţional de Patologie „Victor Babeş“ şi
stud. Raluca M. Dîrţu, de la UMF „Carol Davila“; Anestezia şi tratamentul
durerii în sarcină – dr. Anca Simionescu şi dr. Corina Bucur, medic primar
ATI la Spitalul Clinic Filantropia; Tratamentul chirurgical în timpul
sarcinii – dr. Anca Simionescu; Tratamentul sistemic al cancerelor în
timpul sarcinii – dr. Dragoş Median; Cancerul şi sarcina – rolul
radioterapiei – dr. Vlad Ştefănel, de la Spitalul Universitar de Urgenţă
Militar Central; Cancerul de sân asociat sarcinii şi Cancerul de col
uterin şi sarcina – dr. Anca Simionescu, dr. Dragoş Median, dr. Vlad Ştefănel;Cancerul ovarian în sarcină – dr. Anca Simionescu, dr. Dragoş Median; Cancerul
tubului digestiv şi sarcina şi Cancerele glandelor anexe ale tubului
digestiv şi sarcina – dr. Dragoş Predescu, chirurg de la Spitalul „Sf.
Maria“ Bucureşti; Limfoamele şi sarcina, Leucemiile acute în sarcină
şi Neoplasmele mieloproliferative cronice, mielomul multiplu şi sarcina
– dr. Nicoleta M. Berbec, hematolog de la Spitalul Clinic Colţea; Cancerul
cutanat în sarcină – dr. Ioana Tiu, dr. Anca Simionescu şi prof. dr. Olga
Simionescu, de la Spitalul Clinic Colentina; Nou-născuţii din mame cu
afectare malignă în cursul sarcinii – dr. Cornelia Preda, neonatolog de la
Spitalul Sanador; Consilierea psihologică şi probemele de etică medicală,
Cristina Faludi, conf. univ. Lásló D. Csaba, Mihaela E. Cîmpianu, de la
Universitatea „Babeş-Bolyai“ Cluj-Napoca.
Majoritatea capitolelor
pun în discuţie aspecte noi sau actualizate de diagnostic şi terapeutică, poate
mai puţin cunoscute tuturor medicilor. O prezentare de carte precum aceasta nu
poate însă a le cuprinde pe toate. De aceea, ne limităm la exemplificări: din
capitolul de genetică – demersul reuşit de a explica înţelesul noţiunilor de
predispoziţie individuală în cancer, „reprogenetică“, evaluare genetică şi
explicarea dificultăţii medicului în a furniza un „sfat genetic“ în aceste
circumstanţe. Sunt scoase în evidenţă recomandări privind temporizarea pe cât
posibil a intervenţiilor chirurgicale – care nu sunt urgente! – până în
trimestrele 2 şi 3 sau chiar după naştere. Pentru cancerul de col uterin, se
recomandă limfadenectomie clasică sau laparoscopică între săptămânile a 13-a şi
a 22-a. În postoperator – profilaxie antitrombotică pentru cancerele
ginecologice, digestive şi mamare, „riscul de tromboză profundă fiind crescut
în starea de graviditate, neoplasm şi intervenţie chirurgicală“. În tratamentul
sistemic, citostaticele trebuie administrate după o schemă individualizată –
chimioterapia în trimestrele 2 şi 3, iar ultima serie cu trei-patru săptămâni
înainte de naştere. Hormonoterapia şi terapiile moleculare sunt contraindicate
în sarcină“. Alăptarea la sân nu este indicată, dat fiind pasajul
chimioterapicelor în laptele matern. Dacă radioterapia este absolut necesară şi
nu poate fi amânată până după naştere, se poate avea în vedere iradierea
cancerelor de cap, gât, tumori cerebrale, cancer mamar, dar preferabil din
trimestrul al doilea. Sunt în amănunt discutaţi factorii de risc, între aceştia
situaţia pacientelor purtătoare de mutaţie BRCA2. Supravegherea nevilor pigmentari
în sarcină este obligatorie; „melanomul este tumora malignă cu riscul cel mai
crescut de metastaze placentare şi fetale“. Copiii născuţi din mame cu afectare
malignă în timpul sarcinii pot avea (cu diferite valori ale incidenţei)
malformaţii congenitale, retard de creştere intrauterină, prematuritate,
afectare cardiacă, a dezvoltării neurologice şi cognitive, hematologică,
genetică – risc de malignitate ulterioară, a fertilităţii ori metastazare
placentară şi fetală. O schemă sugestivă, încercând o sinteză a capitolului
respectiv, arată managementul malignităţii în sarcină.
Fiecare dintre capitolele citate dispune de
o bibliografie proprie, iar unele de o bogată iconografie (adesea color).
Lucrarea este recomandată îndeosebi oncologilor, dar şi medicilor de alte
specialităţi ce se pot confrunta în activitatea lor, la un moment dat, cu
această teribilă patologie asociată sarcinii.
Interesul pentru nefericita îmbinare dintre
o stare cvasifiziologică şi adesea neaşteptatul fenomen morbid e manifestat în
contextul creşterii incidenţei tuturor formelor de cancer, cele din perioada
reproductivă ocupând, în speţă, locul al doilea între cauzele de mortalitate la
femei.
Totodată, înştiinţarea pacientei şi celor
apropiaţi ei despre boală înseamnă o puternică traumă sufletească, suferinţă,
tratamente chinuitoare, uneori deces, într-un moment al vieţii care ar trebui
să fie unul fericit (după cum se subliniază în textul introductiv al lucrării).
Se menţionează, de asemenea, că, din 2009, în cadrul Societăţii europene de
ginecologie oncologică, funcţionează un grup de experţi pentru studiul
cancerelor asociate sarcinii, care, pe baza datelor din literatură şi a
experienţei proprii acumulate, au elaborat recomandări şi ghiduri pentru o bună
practică medicală. |