Un tratat masiv, în două volume, cuprinzând aproape 800 de pagini, a sosit recent la redacţie: Liviu Vulcu, SĂNĂTATE PUBLICĂ, Editura Argonaut, Cluj-Napoca. Autorul este profesor la Facultatea de Medicină „Victor Papilian“, a Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu, medic primar Sănătate publică şi management sanitar, membru al mai multor societăţi savante, printre care Academia de Ştiinţe din New York şi Societatea Internaţională de Biostatistică Clinică, dar şi scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Primul volum al lucrării cuprinde 21 de capitole, începând cu acela introductiv, intitulat Politica sănătăţii şi Sănătate publică. Sunt expuse pe larg, după o cuprinzătoare listă de definiţii acceptate, obiectivele domeniului şi anume: „O politică a sănătăţii viitorului Europei, descrierea şi rolul sistemelor de sănătate (într-o) abordare economică şi politică“, exemplificări ale sistemelor de sănătate din Europa şi SUA şi modalităţi ale sistemelor de sănătate, în „contextul social al sănătăţii şi bolii“, inclusiv cu ajutorul epidemiologiei. Sunt, apoi, examinate: Sănătatea ca expresie a calităţii vieţii; Sănătatea publică (înglobând medicina clinică, igiena publică, medicina socială şi medicina preventivă), unele dintre strategiile/viziunile OMS în domeniu – evaluarea (ne)îndeplinirii Programului „Sănătate pentru toţi până în anul 2000“, strategiile pentru anii 2000–2005 în cinci sectoare esenţiale şi „Noua strategie OMS“, lansată în 1996, ca şi „gravele ameninţări“ la adresa umanităţii, estimate în anul 2002 (subalimentaţia, practicile sexuale cu risc, HTA, tabagismul, alcoolismul, utilizarea apei nepotabile, deficienţele igienei publice, carenţa de fier, fumul locuinţelor încălzite cu combustibili solizi, hipercolesterolemia, obezitatea şi noua provocare: manifestările climatice). Şi după secţiunile introductive citate, sunt expuse măsurile recomandabile, apoi aportul dezirabil al epidemiologiei în prevenirea bolilor transmisibile şi cercetarea morbidităţii, promovarea sănătăţii „sociale“ (incluzând educaţia fizică, igiena cardiacă şi „un stil de viaţă favorabil sănătăţii“), educaţia sanitară pentru promovarea sănătăţii şi pentru sănătate, strategiile clinice preventive şi intervenţiile lor în promovarea sănătăţii, mediul determinant al stării de sănătate (determinanţi sociali, biologici, economici, cultural-educativi, politici, precum şi determinanţii bunăstării şi ai tradiţiilor, geografici, ai standardului alimentaţiei, ai tehnologiei medicale, „de gestiune ai mediului fizic extern“, juridici şi ocupaţionali); Metodologia planificării sanitare. Următoarele capitole explorează caracteristicile şi dimensiunile impactului factorului demografic asupra sănătăţii publice: caracteristicile demografice ale populaţiei, complexitatea influenţării stării de sănătate şi efectele în consecinţă asupra calităţii vieţii societăţii, mişcarea naturală a populaţiei, îmbătrânirea populaţiei, morbiditatea populaţiei, structurile – resursa umană, nevoile de sănătate ale populaţiei. Capitole aparte sunt consacrate drepturilor pacienţilor drept componentă şi adaptare specifică în contextul drepturilor omului; problemelor medicamentului, influenţând societatea şi starea de sănătate a populaţiei; necesităţii schimbării învăţământului medical universitar, pentru a putea face faţă noilor provocări. Ultimul capitol al volumului 1 face referire la principalii indicatori de măsurare a stării de sănătate a populaţiei – exprimând aspecte pozitive şi negative, precum şi ai dezvoltării umane şi ai suferinţei. În volumul 2 al lucrării sunt analizate aspecte oarecum particulare ale sănătăţii publice. Primul capitol se intitulează Sănătatea oraşului, el fiind generat de o realitate alarmantă: „Cele mai izbitoare transformări ale situaţiei societăţii contemporane – faţă de bogăţie şi sărăcie – în sensul că 2/3 din populaţia mondială îşi duce viaţa în străfundurile societăţii“, aici între problemele de reală importanţă/gravitate este aceea că „în centrele urbane cu industrializare mare, poluarea este de trei ori mai mare“. În continuare, este explicitat avertismentul „Să nu realizăm că suntem o «problemă internaţională» în «acoperirea» sănătăţii“, poziţia autorului fiind onestă şi lipsită de echivoc: „Ca medic, aş considera ca, din marea resursă naţională, «să dăm ceva» pentru ca aceşti indicatori care stabilesc o stare inferioară a României pe plan internaţional – să dispară, indicatorii stabiliţi care fac parte din ţările pe cale de dezvoltare, în sensul ţărilor lumii a treia, a patra…“ (!). Sunt trecute în revistă problemele mortalităţii infantile, tuberculozei, accidentelor de circulaţie, tumorilor, bolilor psihice, îmbătrânirii populaţiei, mortalităţii evitabile, creşterii mortalităţii generale. Secţiunile următoare se referă la poluarea mediului în care trăim „o fantastică ameninţare a sănătăţii, a vieţii oamenilor“, problemele eticii în legătură cu sănătatea, la imperativul descentralizării „pe cuprinsul judeţelor“ (cu o estimare comparativă a situaţiei din alte ţări europene, din SUA, Australia, Israel, Canada şi Noua Zeelandă. Următorul grupaj se referă la bolile cronice în aprecierile OMS şi sub aspectul de boli ale societăţii moderne în general şi în particular la BCV, tuberculoză, SIDA, diabet zaharat, bolile psihice, accidentele de circulaţie ca problemă de sănătate publică, tumorile, infecţia cu VHC, obezitatea, toxicomaniile, tabagismul, alcoolismul. Ultimul capitol al volumului 2 şi al tratatului are în vedere bolile viitorului şi sănătatea generală a lumii. În Anexe sunt prezentate sisteme de sănătate ale ţărilor din UE. Valoarea didactică a cărţii este crescută de prezenţa rubricii de întrebări şi răspunsuri aflate la sfârşitul fiecărui capitol, de marele număr de diagrame ilustrative şi de tabele recapitulative şi sinoptice, ca şi de o bibliografie substanţială, însumând 287 de referinţe, în majoritate dintre cele mai recente.
