Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  CULTURĂ  »  Cultură

S-a dorit o seară romantică

Viața Medicală
Anca FLOREA vineri, 25 martie 2016
     În periplul său prin sălile bucureștene de concert, din agenda oricărui meloman nu putea să lipsească seara zilei de vineri, 11 martie, când la pupitrul Orchestrei Naționale Radio a revenit apreciatul dirijor David Crescenzi (foto). Prezență constantă deopotrivă în fosa Operei din Timișoara, dar și la Cluj, Iași sau București, precum și pe podiumul de concert, în special în programe de operă sau vocal-simfonice, italianul poate fi considerat deja pe jumătate român.
     De data aceasta, oaspetele a dorit să combine tentația sa de a aborda și partituri din literatura orchestrală cu cele în care este recunoscut ca specialist, propunând, în prima parte, celebrul Concert de Schumann, solistă fiind pianista Dana Borșan. A fost o lucrare parcursă corect dar fără un relief anume și mai ales fără încărcătură romantică sau căldură expresivă, ansamblul acompaniind cu acuratețe un demers solistic destul de sacadat și departe de sensibilitatea așteptată într-o pagină atât de îndrăgită de public.
     Și dacă a părut că David Crescenzi nu a reușit să se coordoneze la un nivel adecvat, în plan interpretativ, cu pianista, după pauză el și-a demonstrat știința și anvergura într-o creație monumentală, prea rar cântată la noi – „Stabat Mater“ de Rossini. Aici, s-a desfășurat în voie, construind momente de reală frumusețe, strălucitoare sau de rugă, remarcabilă fiind evoluția orchestrei și a corului – pentru prima oară pregătit de noul dirijor Ciprian Țuțu.
     Dacă cele două ansambluri au răspuns din plin cerințelor dirijorale, cvartetul vocal a făcut notă discordantă, pentru că, deși a alăturat soliști (în general) cunoscuți și cu glasuri bune, s-a menținut permanent într-o intensitate excesivă, mai toți cântând aproape cu agresivitate, aspect cu totul străin scriiturii și conținutului ideatic. Cea care s-a apropiat cel mai mult de stilul și spiritul partiturii a fost, cu siguranță, mezzosoprana Antonela Bârnat, glasul său generos și bine condus având și suplețea și precizia necesară, precum și frazarea adecvată.
     Soprana Sorina Munteanu a etalat din nou o voce penetrantă, poate prea dramatică pentru specificul lucrării și, oricum, fără lejeritate în ornamente, aspect evident în câteva aproximații și în duetul cu mezzosoprana, în care tocmai acele „fiorituri“ nu au avut cum să se omogenizeze. Tenorul Adrian Dumitru, abordând probabil pentru prima oară o asemenea partitură, a mizat pe calitatea sa timbrală deosebită, cu o culoare potrivită țesăturii, trădând însă lipsa de experiență și probabil emoția debutului în „scăpările“ pasagere. El a compensat, totuși, în contra-acut, având toate datele pentru un solist de cotă, dar cu condiția șlefuirii în plan interpretativ.
     În ceea ce-l privește pe bas-baritonul Cristian Hodrea, el a rămas șters și anost deopotrivă în ansambluri și în scurtele sale intervenții. În asemenea condiții, fiecare a cântat în maniera sa obișnuită, fără vreo posibilitate de echilibrare ca sonoritate sau expresivitate. Păcat, pentru că, așa cum menționam, și corul și orchestra au realizat o interpretare nuanțată, au avut fluență și, mai ales, au creat acea atmosferă cerută de o creație cu încărcătură religioasă, desigur extrem de diferită de tot ce înseamnă opera rossiniană. Iar David Crescenzi a reușit să transmită tocmai acel specific regăsit în „Stabat Mater“, lucrare de o frumusețe aparte, dar pretențioasă, ofertantă pentru cei ce știu să cânte în astfel de lucrări vocal-simfonice și riscantă pentru cei care nu înțeleg că este un teritoriu foarte departe de cel operistic.
     Un public nu prea numeros a aplaudat cu convingere și... a tușit sonor la fiecare mic „respiro“ al interpreților, ca și cum toți spectatorii erau gripați. O reacție din păcate constantă în sălile noastre de concert, indiferent de anotimp, ca și cum spectatorii s-ar simți obligați să-și dreagă glasul, rupând însă brutal eventuala stare creată de cei aflați pe scenă. Mai ales într-o seară de factură romantică, cu opusuri din lumi total diferite, totuși, rezultând astfel un program eclectic, parcă „lipit“. Poate că ar fi fost o idee mai inspirată și de succes rămânerea în sfera creațiilor rossiniene, atât de îndrăgite și colorate, spre exemplu, în uverturi care să preceadă partitura vocal-simfonică, asigurând unitatea unei structuri interesante pentru orice meloman. 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC