Atunci când auzim cuvântul „călătorie“,
gândul ne zboară aproape involuntar la destinații pline de istorie, farmec și
exotism, la șosele și aeroporturi, ori la vase de croazieră. Dar dacă ne-ar
apărea în schimb în minte o bibliotecă, chiar și una veche, cu personalitate și
cu trecut venerabil, sau mai simplu, chiar propriul nostru loc de studiu din fața
calculatorului, navigând virtual printre cuvinte și imagini? Oare nu este și
acesta un fel de a călători, care să ne aducă satisfacții și bucurii? Acest
lucru este confirmat de mesajul și îndemnul transmis recent din aula
Bibliotecii Centrale Universitare de către Francesco Guida, cunoscut românist, și
Silvia Terzi, profesori la Universitatea „Roma Tre“ și inițiatorii și
coordonatorii volumului „Invito al viaggio in Romania“.
Evenimentul
a fost organizat de Ambasada Italiei și de Centrul Infoeuropa al Ministerului
Afacerilor Externe, cu susținerea Institutului Italian de Cultură, după ce
fusese prezentat anterior la pavilionul român de la Expo Milano și la Universitatea
„Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca. În acest volum, țara noastră este abordată
într-o manieră inedită. Pornind de la premisa enunțată de Milan Kundera că
„nimic nu e mai frumos decât momentul care precede călătoria, momentul în care
orizontul lui mâine vine în vizită ca să ne istorisească promisiunile sale“,
pornim la o hoinăreală în spațiu și timp, care ne duce din timpurile
preistorice ale dinozaurilor pitici din Hațeg la realitățile contemporane ale
unor locuri frumoase, cu oameni primitori, dar cu o infrastructură ce lasă de
dorit.
Volumul
are un înalt nivel de rigoare științifică, coordonatorii lansând provocări sub
forma unor subiecte de cercetare pentru colegii pe care îi știau interesați de
România. Așa au ajuns să călătorească prin biblioteci și arhive, căutând să înțeleagă
și să descopere locuri, oameni și evenimente. Rezultatul este evocarea unora
dintre personalitățile care ne-au marcat istoria, voievozi, regi sau președinți,
dar și a evoluției limbii române ori a comunităților etnice și religioase din
Ardeal, a felului cum au apărut orașele și bisericile fortificate din ținutul
cunoscut cândva ca Siebenbürgen. Vedem apoi cum s-au făcut Mica și Marea
Unire, dar și cum a dispărut pitoreasca insulă Ada Kaleh, înghițită de apele
Dunării, pentru progresul energetic al țării, sau care sunt persectivele
economice ale României contemporane, în viziunea unui specialist. Nu lipsesc
nici reperele turistice devenite aproape clasice, unele fiind incluse în
patrimoniul UNESCO: bisericile din lemn din Maramureș, cimitirul vesel de la
Săpânța, mănăstirile pictate din Bucovina, satele săsești din Ardeal. Ar putea
fi adăugate multe altele, iar lipsa lor este dovada unei promovări ineficiente
sau chiar absente a unor regiuni. La sud nu pare a fi nimic interesant, poate
doar Bucureștiul și fosta capitală a Moldovei, Iașiul, cărora le sunt dedicate
capitole separate. În rest ar avea destul de lucru responsabilii români cu
promovarea imaginii țării.
Dincolo
de aceste absențe, lucrarea înfățișată italienilor prezintă o Românie diferită
de ceea ce știu aceștia din interacțiunea directă cu conaționalii noștri care
trăiesc în peninsulă, și le desăvârșește povestea unei țări care merită a fi
descoperită. Pentru copiii românilor din Italia, născuți și crescuți acolo, acest
volum poate fi o provocare și un motiv de a-și dori să afle mai multe. Este
inclus și un capitol de literatură, cu traducerea italiană a unor poeme semnate
de Lucian Blaga și Tudor Arghezi, iar autorii ne-au dezvăluit că volumul
urmează a fi folosit ca material didactic la cursul de cultură și civilizație
românească de la Universitatea „Roma Tre“.
Lansarea
de la București a adus promisiunea apariției unei variante în limba română a
cărții, pe care s-a angajat să o ducă la bun sfârșit conf. dr. Roxana Utale,
italienistă, prodecan al Facultății de limbi și literaturi străine a Universității
București, cu ajutorul studenților și a masteranzilor pe care îi coordonează.
