Introducerea
clasificărilor, stadializărilor, identificarea factorilor de risc,
posibilitatea cuantificării prognosticului și evoluției bolnavilor au făcut
posibilă înființarea asigurărilor medicale. În Nomenclatorul de specialități
medicale și farmaceutice a fost introdusă expertiza medicală ca specialitate
care se ocupă cu evaluarea pacienților pentru obținerea unor drepturi, prin
intermediul asigurărilor. În cartea Expertiza medicală, Medicină de
asigurări, Manual pentru Facultatea de medicină generală, apărută anul
acesta și scrisă de dr. Ioana Soare (medic primar expertiză medicală a
capacității de muncă), sunt descrise noțiunile folosite în asigurări, evaluarea
pacientului, circumstanțele acordării concediului medical, a pensiilor de
boală, recuperarea capacității de muncă, expertiza judiciară și multe altele.
Manualul este dedicat studenților Facultății de medicină generală, dar și celor
care își doresc să profeseze în acest domeniu.
În
România, termenul de medicină de asigurări nu există, existând doar cel de
expertiză medicală, după cum precizează și autoarea în prefața manualului. În
capitolul patru, „Evaluarea pacientului”, dr. Ioana Soare ne arată cât de
importantă este efectuarea unui examen clinic riguros și detaliat. Acesta
reprezintă o parte importantă din diagnosticul eventualelor afecțiuni care
limitează capacitatea de muncă. Se utilizează CIF – clasificarea internațională
a funcționalității –, cu scopuri multiple, utilizată în diferite domenii.
Un
capitol interesant este cel dedicat pensiei de invaliditate. În cadrul lui
aflăm diferitele circumstanțe în care se poate acorda aceasta. În România, spre
deosebire de Franța, Suedia, Norvegia, există criterii diferite pentru
obținerea pensiei de boală. Rolul medicului expert de asigurări este de a
evalua pacientul. De exemplu, un pacient cu insuficiență cardiacă are dreptul
la certificat de handicap și pensie de invaliditate, în funcție de anumite
criterii. În funcție de cât de sever este deficitul funcțional, capacitatea de
muncă, în cazul acestor bolnavi, poate fi păstrată, pierdută cel puțin
jumătate, pierdută în totalitate sau capacitatea de muncă și autoservire pot fi
pierdute în totalitate.
Alte
categorii sunt reprezentate de bolile profesionale care trebuie identificate.
Există o categorie vastă de neoplazii (neoplasm nazofaringian, laringian,
bronhopulmonar etc.) care pot apărea la persoanele care lucrează într-un mediu
cu noxe (azbest, arsen, cobalt, formaldehidă etc). De asemenea, din categoria
acestor boli fac parte și unele neurologice (afecțiuni extrapiramidale,
mononeuropatia membrelor superioare, sindrom de compresie a nervului sciatic,
encefalopatia toxică etc.), boli ale aparatului cardiovascular (tromboflebita
de efort a membrelor superioare, de exemplu) sau boli ale aparatului respirator
(silicoza, fibroza pulmonară, berilioza). Aceste boli trebuie semnalate și
declarate. Pacientul are dreptul la îndemnizație pentru trecerea temporară
într-un alt loc de muncă și indemnizație pentru reducerea timpului de muncă cu
25%.
Acest
manual este un instrument extrem de util atât pentru studenții la medicină, cât
și pentru tinerii specialiști care își doresc să profeseze în acest domeniu.
Ioana Soare, Expertiza medicală, Medicină
de asigurări, Manual pentru Facultatea de medicină generală, Editura Etna,
București, 2017