Cronobiologia este disciplina ştiinţifică ce măsoară şi explorează
mecanismele structurii temporale biologice şi relaţiile lor în manifestările
ritmice ale materiei vii. „Introducerea cronobiologiei ca ştiinţă şi disciplină
de sine stătătoare în programa analitică a învăţământului medical românesc
(inclusiv în specialitatea Medicina muncii), pe lângă dimensionarea temporală a
gândirii profesionale a viitorului medic, va furniza şi resursele umane
necesare în întocmirea, şi în ţara noastră, a unor viitoare programe de
cronomedicină eficiente“, afirmă dr.
Emanoil Vlăduţ, autorul cărţii CRONOBIOLOGIA
ÎN MEDICINA MUNCII, apărută
recent la Editura Samuel din Mediaş.
În prima parte, sunt prezentate progresele recente ale cronobiologiei,
definiţiile cronofiziologiei, cronopatologiei, cronofarmacologiei,
cronoterapiei şi cronomedicinii munciii. Aceasta din urmă constituie un capitol
special al Medicinii muncii, care studiază relaţia cronofiziologică şi
cronopatologică dintre variabilele ritmurilor biologice ale organismului uman şi
muncă.
Ritmurile biologice constituie subiectul capitolului 2. O atenţie
specială este acordată cronoanatomiei şi cronofiziologiei structurilor nervoase
centrale care intervin în cronoreglarea funcţiilor biologice, prin orologiul
central – nucleul suprachiasmatic, însoţit funcţional de glanda pineală prin
secreţia de melatonină, şi orologiile secundare, periferice, cu autonomie funcţională
tranzitorie în controlul fenomenelor bioperiodice. Autorul prezintă mecanismele
celulare ale ritmicităţii în determinismul cronogenetic al ritmurilor biologice
prin două modele experimentale la Drosophilaşi modelul orologiului circadian la mamifere şi la om. Sincronizarea şi
desincronizarea sunt proprietăţi importante ale ritmurilor biologice, explicate
pe larg.
Cronobiologia în Medicina muncii este abordată în partea a doua a
volumului, într-un concept unitar şi original, pe parcursul a trei capitole. În
„Cronopatologia sindromului zborului transmeridian“ aflăm că acest sindrom e
cauzat de desincronizarea externă tranzitorie şi/sau rezistenţa ritmurilor
circadiene, în zborurile transcontinentale, într-un interval de timp scurt, cu
decalaj de peste cinci fusuri orare. Tabloul clinic prezintă tulburări ale
somnului, scăderea performanţelor mentale şi fizice, tulburări digestive şi de
apetit, oboseală legată de călătorie. „Cronofiziologia şi cronopatologia muncii
în schimburi alternante“ sunt tratate în baza unor studii personale. Este
descris sindromul clinic de intoleranţă la munca în schimburi – etiopatogenie,
tablou clinic, cercul vicios al cronofatigabilităţii. Autorul analizează, în
„Organizarea (structura) temporală circadiană şi toleranţa la munca în
schimburi alternante“, peak-urile circadiene ale performanţelor fizice şi
neuropsihice, în funcţie de specificul muncii în schimburi, prin cercetarea a
20 de variabile cronobiologice. „Cronopatologia accidentelor de muncă“ prezintă
succint achiziţii ştiinţifice recente şi factorii cronoetiopatogenici ai celor
mai mari catastrofe din epoca modernă (naufragiul navei Titanic, accidentul de
la uzina de pesticide Bhopal, accidentul nuclear de la Cernobîl). În capitolul
„Managementul cronobiologic al muncii în schimburi alternante“, analiza
structurii circadiene individuale, în baza unui program informatic original,
permite selecţia riguroasă a lucrătorilor din schimburi la examinările medicale
la angajare şi periodice, fiind subliniată şi eficienţa cronoterapiei tulburărilor
de somn din sindromul de intoleranţă la munca în schimburi alternante.
Lucrarea are o importanţă practică, inclusiv prin prezentarea unor
programe de cronobiologia muncii, care cresc competenţa specialistului de
Medicina muncii. În opinia autorului, implementarea lor ar reduce costurile
societăţilor comericale, asigurând o profilaxie eficientă a bolilor cu caracter
profesional.
