Newsflash
Cultură

Respectul de sine

de Dr. Eugenia GROSU-POPESCU - dec. 19 2012
Respectul de sine
   Doi „oameni de radio“ din Australia au crezut că pot, cu ajutorul unei „glume“, să discute prin telefon cu Kate, soţia prinţului William al Marii Britanii, care se afla internată în spital din pricina unei sarcini cu probleme. Cei doi mari „profesionişti“ au pus la cale o „farsă“, dintre cele iubite şi de „marea gură vorbitoare“ de la noi (dacă cel care vorbeşte la TV este „marea faţă vorbitoare“, la radio, gura trece în prim-plan): au imitat la telefon vocile reginei Elisabeta a II-a şi a prinţului William. Prima asistentă medicală de la spitalul în care se afla internată Kate a dat crezare celor două voci. Mai departe, trucul n-a ţinut însă, iar asistenta care a păcătuit prin credulitate s-a sinucis. „Pentru atâta lucru?!“, se miră, probabil, cei amuzaţi de ideea năstruşnică a australienilor. Respectul faţă de sine se menţine uneori cu destule sacrificii şi există oameni care consideră pierderea respectului de sine un păcat de neiertat. Se gândesc, poate, la unele consecinţe posibile, pentru ei şi pentru ceilalţi.
   Vor dori, oare, domnul Daniel Buzdugan şi alţi realizatori autohtoni de „farse“ să înveţe câte ceva dintr-o asemenea întâmplare? A, desigur, la noi nu s-a sinucis nimeni până acum. Dar ce vor fi simţit cei păcăliţi cu atâta cruzime de vocile mascate de la telefon? S-a interesat cineva de ei? Nu intră în fişa postului nimănui o asemenea inves­tigaţie? Ignorarea consecinţelor faptelor noastre, nepăsarea faţă de semeni, fie ea şi umoristică, o putem considera morală? Se pare că cei doi australieni suferă, totuşi, oarecari repercusiuni.
   Să revenim la ale noastre. La cele bune. La Radio România Actualităţi se transmite în serial o rubrică inspirată, în care Dan Creţa explică de ce iubeşte el România. O prezentare punctuală a unor locuri şi localităţi din ţară. Fiecare loc cu personalitatea şi cu trecutul său. Condeiul sensibil al lui Dan Creţa schiţează, succint dar consistent, valoarea materială, sentimentală şi spirituală a fiecărui petec de pământ. Reconstrucţia jurnalistică a hărţii României aminteşte întrucâtva de acel superb discurs de la Academie a lui Emil Pop, intitulat „Elogiul Carpaţilor“. Savantul arăta că un lanţ muntos ca al nostru de obicei desparte locuitorii unei ţări, dar Carpaţii României constituie excepţia. Ei unesc. Printre dovezi: cărările străbătute la pas dintr-o parte într-alta a Carpaţilor, laolaltă cu drumurile de căruţă, cu locurile de întâlnire dintre fraţi – şi cu locurile rezistenţei româneşti din munţi, avea să adauge istoria. Creţa se emoţionează şi el de drumurile străbătute de înaintaşi în locurile pe care le descrie. Ca radioascultător, caut însă prezentul, faptele mai puţin cunoscute, dar nu mai puţin valoroase, ale unor oameni de azi, pe care Creţa nu pare să le cunoască prin contact direct. Personal, îmi pun întrebări ca: mai înveleşte astăzi cineva cu cojoace arborii exotici din extraordi­narul parc dendrolgic, concomitent istoric şi literar, creat de învăţătorul Pavel Covaci la Macea? Cine şi cum îngrijeşte astăzi stâlpii atelierului lui Brâncuşi aduşi cu camionul de la Paris de V. G. Paleolog şi depuşi în curtea Liceului nr. 9 din Craiova? Dar în spitalul din Baia Mare, organizat şi manageriat exemplar de dr. Constantin Opriş, al cărui nume îl poartă, cine şi cum îi duce acestuia mai departe opera? Condeiul lui Dan Creţa ar putea aduce trecutul în prezent, prezentul l-ar putea proiecta în viitor. Aşa procedează colega lui de la Radio România Cultural, Corina Negrea, înzestrată cu un rar talent de a transmite prompt şi pe înţelesul tuturor noul din ştiinţă. De ani de zile, Corina Negrea se ocupă direct şi amănunţit de premianţii Nobel, culege primele impresii, la cald, ale savanţilor, la aflarea noutăţii care îi priveşte, şi apoi discută, la festivităţile de decernare de la Stockholm, cu fiecare în parte, despre om şi operă. Acum tocmai a transmis, de la Oslo, decernarea Premiului Nobel pentru Pace. Cu portrete umane şi cu perspectivă cu tot. Cineva ar putea spune că doar premianţii Nobel merită o asemenea atenţie. Dar dacă noi am avut şi, mai ales, dacă avem genii comparabile şi uităm să le promovăm? Oare numai Nicolae Paulescu a fost ignorat de alţii pentru că n-a fost îndeajuns de promovat de ai săi? Călătoriile de cunoaştere a acestora ar fi comparabile cu demersurile pentru premianţii Nobel. Formulele pot fi variate. Redacţia Radio România Cultural foloseşte de curând o modalitate dintre cele mai utile: ora de educaţie muzicală în şcoli, cu deplasări la faţa locului.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe