Se sparie gândul – cum scria cronicarul
– că între copertele volumului Secrete ale tinereţii fără bătrâneţe
am putea găsi, iar şi iarăşi, promisiunea pe care atâtea decenii ne-au făcut-o
cei ce au înnodat Gerovitalul de garanţia juneţei prelungite. Mare greşeală
pentru cei care pornesc la drumul lecturii cu această părere! În cartea cu
scoarţe într-o plăcută culoare ecologică, nu vom găsi nimic despre acele
medicamente care să nască speranţa din basmul lui Ispirescu, ci despre cum, când
şi ce trebuie să facem pentru a ne vedea cât mai sănătoşi la
rendez-vous-ul cu noi înşine în anii senectuţii. Cel care ne dezvăluie
„Secretele...“ este prof. dr. Radu
Negoescu, care îşi subtitrează lucrarea al cărei editor este: „Variaţiuni
pe teme de sănătate publică“. (Să fie portativul cu note discret desenat pe
coperte o sugestie pentru acest subtitlu ori un mesaj subliminal despre rolul
atribuit muzicii în conservarea sănătăţii sufleteşti?) Autorul, coordonator al
Compartimentului de promovare a sănătăţii din Institutul Naţional de Sănătate
Publică – centrul regional Bucureşti şi membru de onoare al Academiei de Ştiinţe
Medicale, şi-a asociat la alcătuirea cărţii, ca „autori invitaţi“, pe următorii
medici, psihologi şi asistenţi medicali: Andreea Meruţă, Carmen Ungureanu,
Maria Bunea, Cristian Bălan, Mirela Bănăţeanu, Doina Niţulescu, Teodora Goran.
Actuala
strădanie a domniilor lor (450 de
pagini) este segregată logic şi didactic în opt secţiuni: „Comportamente de risc“, „Alimentaţie, Stres,
Inimă şi vase“, „Stil de viaţă“, „Spiritualitate“, „Varia“, „Acorduri finale“,
precedate de un foarte necesar „Cuvânt înainte“ redactat de autorul principal.
Radu Negoescu porneşte de la definiţia elaborată în 1949 de Organizaţia Mondială
a Sănătăţii: „Sănătatea este starea de bine complet, din punct de vedere fizic,
mental şi social“. Şcoala românească de sănătate publică a propus substituirea
vocabulei „social“ prin cuvintele „moral“ sau „sufletesc“. Urmează clasificarea
şi descrierea factorilor de risc (FR) vinovaţi de alterarea sănătăţii şi
producerea bolii (mai ales în asociere).
Factorul de risc cel mai răspândit, mai
bine cercetat, dar şi mai greu de înlăturat,
cu dezastruos impact asupra sănătăţii este fumatul. El face astăzi mai multe
victime decât alcoolul, drogurile şi infecţia HIV/SIDA împreună. Andreea Măruţă
şi Radu Negoescu afirmă că „nimic din fiinţa noastră nu recomandă azi fumatul
pentru o utilitate oarecare“. Dintre cele vreo 4.000 de substanţe răspunzătoare
de nocivitatea fumului de ţigară, 50 sunt cancerigene. Altele, precum nicotina
(care dă dependenţă şi e mortală în doza de 60 mg ingestie directă), monoxidul
de carbon, oxizii de azot, gudroanele cu potenţial cancerigen, sunt în
concentraţii de o mie de ori mai mari decât în mediul industrial. Se discută
despre prevenţia primară, secundară şi terţiară a funestului obicei. Sunt menţionate
existenţa unor centre de consiliere pentru renunţarea la fumat şi campaniile
iniţiate şi desfăşurate în lume şi în ţară. Problema este dezbătută şi în următoarele
capitole ale primei secţiuni (sevraj, studii statistice pe loturi
reprezentative în diverse medii, fumatul în rândul personalului sanitar etc.).
E descurajant – mai ales pentru cititorul din afara sistemului sanitar – să
afle că fumatul la personalul medical este apreciat ca o problemă dintre cele
mai spinoase, cu procente înalte ale fumătorilor de ambele sexe, şi să înţeleagă,
subtextual, faptul că aceştia manifestă o oarecare indiferenţă faţă de consecinţe.
Deşi, firesc ar fi, ca buni cunoscători ai patologiei generate de acest viciu,
să se constituie, prin exemplul personal, în echipe-fanion ale luptei
antifumat, cred R. Negoescu şi Carmen Ungureanu. Mai puţine pagini ale secţiunii
respective rămân pentru comentarea abuzului de alcool şi consumului de droguri
(Andreea Meruţă, R. Negoescu).
În secţiunea dedicată nutriţiei sunt expuse
informaţii actuale şi utile cititorului cu privire la greşelile de alimentaţie
din ţara noastră, unele datorate condiţiilor social-economice, altele probabil
tradiţiei. Se citează anchetele profesorului Sebastian Dumitrache asupra nutriţiei
locuitorilor din mediul rural. Se abordează şi un subiect „la modă“: alimentaţia
vegetariană (Negoescu, Bălan, Niţulescu, Bănăţeanu). E bună dieta vegetariană,
spun autorii, veganii trăiesc mai mult şi mai bine din punctul de vedere al sănătăţii. Dar, în condiţii fiziologice
specifice (cum este sarcina), nu este recomandată. Alegerile nutriţionale ale
gravidelor vegane duc la naşterea unor subponderali. „În privinţa candidaţilor
la dieta vegană permanentă, trebuie menţionat că logica maşinăriei umane nu
acceptă salturi bruşte în alimentaţie, după cum beneficiul trecerii la
vegetarism nu trebuie aşteptat de pe o zi pe alta. Trecerea graduală de la
alimentaţia omnivoră la cea vegană se poate face cu popasuri temporare în forme
de vegetarism mai puţin retrictive. Odată atinsă ţinta vegană, adultul sănătos
va dispune de suficientă experienţă pentru a-şi asigura fără probleme şi
necesarul de B12.“ (p.134).
Secţiunea „Stres“ cuprinde subcapitole interesante
prin prisma soluţiilor oferite de stilul de viaţă sănătos. Se discută despre un actant relativ nou în distribuţia FR pentru bolile
cardiovasculare, anume stresul psihosocial. În forma sa cronică, acesta ar
interveni în etapele iniţiale ale procesului constituirii HTA prin creşterea
tensiunii diastolice (creşterea semnificativă a tonusului simpatic ventricular)
şi ar explica moartea subită în cazurile de boală cardiovasculară, pe un anumit
teren genetic ori în asociere cu alţi FR. Apoi este reprodus şi comentat studiul „Pucioasa 2000“, care abordează sistematic stresul psihosocial în
premieră românească. Prevalenţa ridicată a HTA a putut fi pusă pe seama
stresului psihosocial, obişnuit în
perioadele istorice de tranziţie, a fumatului cronic şi a obezităţii – în
special la femei.
Un
studiu foarte util pentru cititorii medici este „Consilierea de viaţă sănătoasă în prevenţia bolilor cardiovasculare
stres-depedente“ (Bănăţeanu, Bălan, Niţulescu,
Negoescu). Dincolo de măsurători şi explicaţii, această consiliere include educaţia pentru sănătate,
activitatea fizică sau psihoterapia, observându-se recent prin studii riguroase
realitatea eficienţei profilaxiei primare şi secundare în bolile
cardiovasculare. Pentru cititorul nemedic al lucrării sunt utile recomandările
privind corectitudinea măsurării TA şi verificarea periodică a tensiometrelor.
Puţini dintre actualii sau potenţialii hipertensivi sunt instruiţi în această
privinţă, îndeosebi cei care folosesc tensiometrele electronice.
Două capitole informează pe cititorul
autohton despre „cum stăm“ cu sănătatea cardiovasculară, ce riscuri ne pasc şi
„cum stăm/am stat“ în 2011 cu hipertensiunea arterială. Stăm
prost, aceasta e concluzia. Stilul nostru de viaţă este mai degrabă ostil
inimii. La HTA, în context european şi în ordine descrescătoare, ocupăm locul
cinci cu o prevalenţă de 44,5%. Sigur că „Munca (prezintă) satisfacţii şi
riscuri“ (capitol scris de R. Negoescu şi Andreea Meruţă), iar ambianţa
materială a desfăşurării activităţii e plină de FR: microclimat defavorabil,
riscuri chimice, zgomot, căldură excesivă sau, din contră, frig, fumatul pasiv,
stresul muncii în schimburi. La capitolul stres în muncă trebuie adăugată şi
contribuţia nefavorabilă a surmenajului şi a şomajului asupra sănătăţii.
Ce reprezintă pentru sănătate cheltuirea
timpului liber într-un mod inteligent şi sanogen, un somn odihnitor (prin orar şi
calitate), dar mai ales mişcarea (sportul) cu beneficiile ei certe sunt
subiectele abordate prin observaţii ştiinţifice în următoarele capitole.
Nu lipseşte un segment dedicat igienei
personale şi colective. Deficienţele constatate la tot pasul, inclusiv în unităţi
sanitare, în legătură cu igiena sunt atât de numeroase, încât autorii ar avea
materie pentru o lucrare de proporţii numai despre impactul acestora asupra sănătăţii.
Sunt reeditate o serie de studii precum cele
privind stilul de viaţă al adulţilor şi al adolescenţilor din mediile
urban/rural, cu metode de cercetare europene, pentru fundamentarea unor
politici de sănătate publică. „Sănătatea mentală“ şi „Spiritualitate şi sănătate“ sunt alte subiecte dezvoltate în
această lucrare (apărută la Editura Viaţă şi Sănătate, 2014), cu subcapitole
care atrag prin ineditul lor, descifrând relaţia dintre religiozitate şi sănătate
mintală la vârstnici, dintre anxietate, depresie şi religiozitate sau dintre
iubire şi religiozitate.
La fel de interesant este şi textul „Codul ştiinţei: onestitate,
claritate, adevăr – şi încălcările sale“, de Thomas F. Lüscher, apărut integral
în European Heart Journal (2013), preluat în volum, în traducerea lui Radu Negoescu şi a Mirelei Bănăţeanu.
Textul se concentrează asupra unor „încălcări“ ce pot influenţa sănătatea
psihică a multor cercetători şi autori, prejudiciaţi în carieră prin furtul de
idei. Autori care constată că obiceiul publicării lucrărilor „copy-paste“ şi „fără ghilimele“ rămâne cu
infractorii nepedepsiţi.
