Dermatologia românească, radiografiată de prof.
dr. Călin Giurcăneanu, preşedintele Societăţii Române de Dermatologie (SRD),
este subiectul unui interviu publicat în numărul din noiembrie 2012 al revisteiMedica
Academica. Deşi avem un număr foarte mare de dermatologi în România
(între 900 şi 1.000), chiar mai mulţi la mia de locuitori decât Germania sau
Franţa, foarte mulţi concetăţeni de-ai noştri nu ajung să ia contact cu aceştia.
Motivul? „Sărăcia“, spune profesorul Giurcăneanu. Mai mult, nu toate cabinetele
sunt suficient de bine dotate. Cu excepţia celor din centrele universitare, cu
o dotare foarte bună, poate doar în sistemul privat să mai existe asemenea
cabinete. Potrivit preşedintelui SRD, au fost şi oameni care au investit în
aparatură modernă: lasere, lămpi cu ultraviolete etc. Nici în cazul
anatomopatologilor nu stăm foarte bine; sunt foarte puţini cei care cunosc
pielea, îi numeri pe degete, motiv pentru care, spune specialistul, în cadrul
SRD s-a constituit o secţiune de dermatopatologie, se ţin cursuri în diverse
oraşe ale ţării şi oamenii vin, sunt interesaţi. În raport cu alte ţări,
profesorul Giurcăneanu consideră că stăm foarte bine din punctul de vedere al
pregătirii specialiştilor. El spune că practica dermatologului român este
foarte bună, „se face cu bolnavul în faţă, nu pe imagini şi nu pe internet“, ea
apropiindu-se de cea a specialiştilor francezi sau germani. Ce face SRD şi ce
ar schimba în sistemul sanitar, respectiv învăţământul medical din ţara noastră,
sunt alte aspecte atinse aici. De asemenea, mai putem găsi şi câteva vorbe
despre pasiunile medicului intervievat, care, printre altele, consideră că, în
general, studenţii vin la medicină ca să plece în străinătate.
„Munceşte, descoperă, afirmă-te!“ sunt
regulile cercetării în SUA, potrivit profesorului George Călin, cercetător în
laboratorul său de la MD Anderson Cancer Center din Houston, într-un alt
interviu. Profesorul Călin studiază rolul microARN în cancer şi modalităţile de
aplicare practică a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice. Se consideră un
cercetător norocos, deoarece a descoperit, împreună cu prof. dr. Carlo Croce
(SUA), faptul că microARN sunt implicate în leucemii. A demonstrat rolul extrem
de important al acestora în leucemii şi cancer, demontând astfel o paradigmă
anterioară. Aflăm, din interviul enunţat, că George Călin a plecat din România
exact pentru a face cercetare la nivelul cel mai înalt la care se poate adapta.
Nu a ales el SUA, însă aşa a fost să fie, fiind ales dintr-o mulţime de
italieni din laboratorul din Ferrara, unde a lucrat între anii 1997 şi 1999. În
ceea ce priveşte migraţia medicilor din România, prof. dr. George Călin
consideră că nu trebuie stopată sau atenuată în niciun fel, deoarece „a lucra
în ţările occidentale este o necesitate, acolo medicina este la ea acasă“. Ceea
ce crede el că ar trebui să facă România este să asigure condiţiile optime
pentru revenirea acasă, fie ea şi parţială, a celor care nu numai că s-au
instruit în străinătate, dar au centrul de greutate al vieţii acolo. Este de părere
că experienţa căpătată în Occident poate ajuta la instruirea celor de acasă
cu ceea ce este cel mai important în medicină şi în cercetare.
Articolul
„George Emil Palade – 100 de ani de la naştere“ evocă memoria marelui cercetător
de origine română, premiat pentru descoperirea ribozomilor, în urma cercetărilor
sale efectuate în SUA, la institutul Rockefeller din New York şi la
Universitatea Yale din New Haven. „Mi-aş dori ca spiritul lui să poată fi
continuat de generaţiile actuale“, aflăm din cuvântul profesorului Irinel
Popescu, amintit în articolul menţionat.
