De mai bine de două decenii, Tudor Moisin, entuziastul
inginer-organist, susținut și încurajat de sora sa dr. Maria-Cristina Moisin,
medic stomatolog, a pus bazele Societății Filarmonice din Câmpina, orașul lor
natal, în dorința de a revigora viața muzicală a urbei care, cândva, era un
adevărat pol de cultură. Cu eforturi enorme, depășind piedici și dificultăți de
tot felul, având și sprijinul foștilor colegi și prietenilor câmpineni, au
reușit să organizeze, recent, o ministagiune în care recitalurile au alternat
cu programele simfonice oferite inclusiv de orchestre bucureștene, în compania
unor soliști de cotă.
În veacul trecut, printre cei aplaudați la Câmpina s-a aflat și
pianistul Valentin Gheorghiu, care acum, impresionat de realizările Societății
și de implicarea fondatorului său în acest demers cultural, și-a dorit să
răsplătească strădaniile organizatorilor, cu program aparte, participând la
îmbogățirea „de suflet“ a melomanilor locului. Astfel, după 42 de ani de la
precedenta sa apariție pe podiumul de la Câmpina, Valentin Gheorghiu a urcat pe
scena Casei de cultură, de această dată alături de soția sa, pianista Roxana
Gheorghiu, cântând, în fața unui public numeros, opusuri de mare frumusețe,
scrise pentru pian la patru mâini sau adaptate de el însuși în această formulă.
O parte din spectatori îl reascultau și rememorau întâlnirea cu
arta sa pe când erau copii sau adolescenți, alții au sosit special din
Capitală, bucuroși să (re)descopere creații din literatura clasică – Sonata în
Re major KV 381 de Mozart –, apoi de la delicatul Rondo în La major de
Schubert la cele două „Dansuri slave“ de Dvořak sau cele ungare de Brahms,
marcate de sonurile specifice folclorului din acele spații evocate, prelungite
în Rapsodia română nr. 1 de Enescu, în aranjament pentru pian la patru mâini,
pagină nelipsită în recitalurile oferite în ultimii ani la București sau
Sinaia. Un program mult gustat de spectatorii încântați să-și revadă
interpretul preferat chiar la Câmpina, dar și de tineri care poate ascultau
pentru prima oară acea variantă a celebrei lucrări enesciene, asemeni valsului
„Valurile Dunării“ de Ivanovici, prezentat în bis.
Pianiștii oaspeți au avut astfel prilejul să se convingă (din
nou) de faptul că, în orice colț al țării, iubitorii muzicii vibrează la
farmecul unor partituri pe care ei înșiși le abordează cu plăcere. A fost,
într-adevăr, un moment de referință în activitatea Societății Filarmonice din
Câmpina, Roxana și Valentin Gheorghiu susținând recitalul cu reală bucurie a
cântului, marcați de faptul că sala era (aproape) plină și mulți bucureșteni,
printre care și medici au venit la Câmpina doar pentru a-i asculta. Cu
siguranță, se conturează noi proiecte, noi seri muzicale deosebite, poate chiar
și reinvitarea „familiei Gheorghiu“, cucerită și de ecoul special pe care l-a
avut recitalul lor la Câmpina, acolo unde maestrul era așteptat de… patru
decenii.
