Duminică
seara. La ora 21 urma să se transmită „Love at first site“ – nu divertisment
pur, cum s-ar crede că i-ar sta bine unei seri de duminică, ci un (prea pretenţios,
poate?)… „divertisment“ IT. Dar încă nu e ora aceea şi pe Radio România
Cultural se discută aprins despre teatru, într-o manieră mai puţin obişnuită.
Se vorbeşte, iată, despre Uricani, Petrila, Petroşani, despre un „teatru de
salvat Valea Jiului“, despre un turneu care i-a făcut pe cei din „Vale“ să-şi
recunoască propria viaţă, propriile poveşti, în spectacol. După fiecare
spectacol se discuta, se căutau soluţii. Dacă revenirea la agricultură şi la
creşterea animalelor ar merge sau nu în Valea Jiului. În timpul spectacolului,
publicul intervenea cu „Aşa este!“ şi cu alte istorisiri asemănătoare. „Percepţia
noastră asupra spectacolului se schimbă şi ea“ recunosc interpreţii invitaţi în
studio, impresionaţi de reacţiile adulţilor şi de prezenţa masivă a copiilor şi
adolescenţilor la spectacole. „Ar trebui să ne gândim serios – spun ei – la un
teatru pentru copii şi la unul pentru adolescenţi“ în legătură cu viaţa reală. Şi
la clădiri s-ar cuveni să ne gândim, pentru că în „Vale“ există săli excepţionale
care s-au degradat. Deosebit de important este, fireşte, repertoriul. Să nu fie
alcătuit anume pentru un public elitist, hrănit exclusiv cu producţii clasice.
Teatrul nu mai vine spre oameni – constataseră actorii împreună cu spectatorii
lor; nu-i de mirare, deci, că la TV ne recunoaştem, spuneau spectatorii. O
reciclare a culturii s-ar impune – concluzia reieşea limpede din discuţia însufleţită
şi plină de miez a tinerilor invitaţi în studioul de radio ce emana grijă,
respect şi răspundere faţă de semeni (părţile componente ale iubirii adevărate)
prin emisiunea „Zona independentă“.
La
ora 21 – „Love at first site“, episodul 19, sezonul 2. La microfon, două voci
tinere: Răzvan Stamatescu şi Alex Buzică (producător: Laurenţiu Calomfirescu)
anunţă sumarul care începe cu „www-ul săptămânii“. Este prezentat un anticariat
online, a cărui deviză este „Reciclăm cultură“. Se atrag anticari. Se lucrează
la automatizări cu o echipă de programatori. Iniţiatorii vor să vadă câţi
doresc să colaboreze la portalul lor. Nu cer comisioane. Salvează cărţi, multe
dintre ele considerate anterior maculatură şi, după cum au promis, reciclează
cultură. Urmează un „Gadget de top“ – cu un producător de muzică –, se transmit
fragmente muzicale plus o scurtă incursiune în tehnologie. Cum se creează, aşadar,
muzica pe calculator? „Simplu!“, vine răspunsul. „Asculţi sunete şi vrei ceva
nou şi original. Atunci îţi faci sunete proprii, te desparţi de comun.“ Nu ştie
dacă are forţă comercială. Colaborează cu firme de prestigiu, creează muzică
pentru jocuri pe calculator şi melodii underground – adică muzică de plăcere,
nu una comercială; el, compozitorul, este un freestyler. Ultima rubrică: „Ştiri din viitor“. Se anunţă, printre
altele, o nouă funcţie – „Life invent“. Se fac, adică, înscrieri ale unor
posibili donatori de organe. „Funcţia va fi disponibilă pentru România în câteva
zile“.
Emisiuni
grele, uşor de urmărit. Graţie realizatorilor. Cultura iubirii se reciclează şi
ea.
