Subiectul
închisorilor și al deținuților este tot mai des întâlnit în
prim-planul agendei publice în ultima perioadă. Însă problemele
celor care și-au ispășit deja pedeapsa și care se confruntă cu
provocările integrării în viața socială și privată sunt mult
mai rar abordate. Pornind de la această idee, în cadrul Atelierului
multidisciplinar și interuniversitar de filosofie și antropologie
medicală, Gina
Neamțu,
psiholog la Fundația Prison Fellowship România, a abordat tema
„Integrarea în societate a persoanelor defavorizate”.
În cadrul prezentării sale, Gina
Neamțu a trecut în revistă proiectele și programele derulate de
fundația pe care o reprezintă. Unul dintre acestea urmărește
restaurarea relațiilor familie–deținut–copii și oferă
asistență comunitară pentru prevenirea infracțiunilor. Scopul
programului este de a preveni abandonul familial al copiilor cu
părinți aflați în detenție, prevenirea infracționalității și
a violenței în școli și desfășurarea unor servicii destinate
copiilor care săvârșesc fapte penale, dar care nu răspund penal.
În continuare, vorbitoarea a
prezentat rezultatele unui studiu realizat în parteneriat cu
Facultatea de Psihologie și științele educației din cadrul
Universității „Babeș-Bolyai”, privind eficiența poveștilor
terapeutice raționale în tratamentul comportamentului disruptiv al
copiilor și adolescenților. Riscul comportamentelor disruptive este
mai mare la copiii instituționalizați, de aceea studiul a avut
loc pe copii provenind din trei centre ale fundației. În prima
fază, copiii, educatorii și asistenții sociali au completat
chestionare. A urmat faza de intervenție psihoterapeutică, iar în
faza de follow-up au fost aplicate alte chestionare.
Intervenția a fost realizată pe
copii cu vârste cuprinse între 10 și 19 ani, urmărind reducerea
cognițiilor iraționale și furiei și creșterea emoțiilor
pozitive și abilităților de control. Intervenția a fost
dezvoltată pe baza poveștilor raționale, implicând învățarea
unor modalități raționale de gândire și comportament. S-a ales
terapia de grup emoțional-comportamentală, pentru că are ca scop
reducerea gândurilor iraționale care conduc spre emoții
disfuncționale. Ca metodă terapeutică, au fost folosite poveștile
din volumul „Retmagia și minunatele aventuri ale lui Retman”,
destinat copiilor și adolescenților, coordonat de prof. dr. Daniel
David. Rezultatele studiului au indicat că adolescenții cu
probleme comportamentale și emoționale care au beneficiat de
terapia emoțional-comportamentală au raportat rate semnificativ mai
mici de externalizare și internalizare a emoțiilor negative
disfuncționale, fiind înregistrat un efect pozitiv asupra
comportamentului.
Principalele dificultăți cu care se
confruntă persoanele care au trecut prin detenție este sentimentul
de marginalizare. Cei mai mulți dintre cei care ajung în închisori
nu munceau nici înainte de a intra în penitenciar, iar existența
cazierului le creează dificultăți la angajare după eliberare. De
altfel, foștii deținuți se lovesc de multe obstacole, poate cel
mai important fiind dificultatea găsirii unui loc de muncă. Apoi,
datorită mediului carceral, multe persoane își pierd deprinderile
de autocontrol. Faptul că nu lucrează determină pierderea
deprinderilor rezolutive și pe cele cognitive.
Există o perioadă când persoanele
private de libertate pierd legătura cu familia, cu rețeaua socială
din care făceau parte, revenirea fiind dificilă. Cel mai mare
obstacol la reintegrare este tendința de marginalizare,
stigmatizare, faptul că nu există servicii sociale în comunitate
adresate acestor persoane și reticența angajatorilor în a oferi
locuri de muncă pentru persoanele eliberate.
Foarte puține servicii sociale se
adresează foștilor deținuți, cele mai multe din acestea fiind
oferite de organizații nonguvernamentale. Fundația Prison
Fellowship și-a început activitatea în România în 1993, pentru
consilierea foștilor deținuți și a familiilor acestora. Ulterior,
și-a extins aria de activitate asupra copiilor cu risc social,
proveniți din familii cu situație socio-economică precară sau ai
căror membri sunt privați de libertate. Fundația a desfășurat
activități în închisori cu ajutorul voluntarilor, sprijinind
sistemul penitenciar prin acțiuni caritabile. În 1998, cu sprijinul
acesteia, a fost elaborat și implementat primul model practic de
probațiune din România, serviciul experimental fiind inițial
coordonat de fundație, apoi preluat de Ministerul de Justiție în
anul 2000. Odată cu adoptarea Legii 275/2006 privind executarea
pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal, fundația a realizat proiecte de monitorizare a
modului în care se aplică această lege și a celui de funcționare
a regimurilor progresive de detenție. În prezent, fundația are
programe în penitenciare, un centru rezidențial pentru persoane
fără adăpost și foști deținuți și un centru pentru copii
aflați în situații de risc social.
Din păcate, comunitatea locală și
statul ca entitate nu fac aproape nimic pentru foștii deținuți și
familiile acestora. Soluția ar fi o ordonanță de urgență, prin
care toate ministerele implicate (Ministerul Muncii și Justiției
Sociale, Ministerul Sănătății, Ministerul Învățământului,
Ministerul de Interne) să acorde foștilor deținuți o șansă la
reintegrare și servicii sociale de sprijin.
