Cum e să trăieşti zi
de zi bântuit de frică, pândit de pericolul unei morţi lente, care îţi pătrunde
în fiinţă cu fiecare minut petrecut la muncă? Aflăm din filmul francez Iubire
radioactivă: Grand Central, al doilea lungmetraj regizat de Rebecca
Zlotowski, câştigător al premiului „François Chalais“ la secţiunea Un certain regard la Festivalul de film
de la Cannes 2013. Regizoarea este totodată şi coscenarista peliculei, împreună
cu Gäelle Macé.
Filmul radiografiază
viaţa unor oameni angajaţi la „munca de jos“ (la figurat, dar şi la propriu,
când sunt nevoiţi să coboare în incinta reactorului) dintr-o centrală nucleară.
Tabăra muncitorilor este surprinsă în existenţa ei cotidiană: activitatea
solicitantă se poate desfăşura normal, fără incidente care pun viaţa în
pericol, doar în echipă. După turele stresante, sub ameninţarea radiaţiilor
care se acumulează inevitabil în organism, colegii se întâlnesc să mănânce
împreună, să joace fotbal, să povestească ori să înoate în lacul din apropiere.
Aici, Gary, proaspăt angajat, se îndrăgosteşte de Karole, logodnica şefului de
echipă, Tony. Cei doi trăiesc o poveste de iubire interzisă. În clasicul
triunghi amoros, Karole trebuie să facă o alegere între iubitul cu care plănuia
să se căsătorească în curând şi noul venit, de care e iremediabil atrasă. Care
sunt efectele alegerilor fiecăruia asupra propriei persoane şi asupra celorlalţi?
Pentru cele două
roluri principale nu a fost nevoie de probe: Rebecca Zlotowski a ştiut de la
început cine le va interpreta. Karole e Léa Seydoux, cea al cărei potenţial îi
era cunoscut regizoarei din primul său film, La Belle Epine (2010). Cinefilii au putut-o urmări evoluând şi în
pelicule precum Inglorious Basterds,
Midnight in Paris, Mission: Impossible – Ghost Protocol. A câştigat Palme
D’Or în 2013 pentru rolul din La vie
d’Adèle (în regia lui Abdellatif Keciche). Ea o va întruchipa şi pe fata
Bond din cel mai nou film al seriei cu agentul 007, a cărui lansare pe marile
ecrane este anunţată în luna octombrie. Rolul lui Gary este jucat de Tahar
Rahim, cunoscut din fimele À perdre la
raison sau Un prophet. Muzica,
semnată de Robin Coudert, susţine foarte bine firul poveştii, accentuând
momentele de suspans.
Un film în aparenţă
simplu despre cât poate fi de complicată viaţa uneori; o poveste oricând
decupabilă din realitate, despre solidaritate, comunicare, muncă în echipă,
asumare de riscuri, responsabilităţi, presiuni, pasiune, iubire, fidelitate, trădare,
dileme, alegeri, consecinţe. Un mozaic complex de stări şi sentimente, peisaje
ale sufletului zugrăvite în culori când vii, când sumbre şi terne. Destine la răscruce,
cu opţiuni esenţiale pentru viitor. Dar oare nu-i viaţa un lung şir de alegeri şi
urmări? Întrebări şi răspunsuri la care Rebecca Zlotowski ne face părtaşi şi ne
solicită atenţia.
