Mai demult, termenul „radioviziune“ era
folosit pentru formatul „program de radio cu diapozitive“. De data asta, însă,
el poate sugera că specificul radiofonic, dacă e bine servit, te poate face să
vezi, cu ochii minţii, oameni, locuri şi idei, îţi stimulează imaginaţia,
contribuie la cunoaşterea de sine şi chiar la conturarea unei noi viziuni
asupra vieţii. Un program radio care, chiar dacă n-ar avea ieşire pe internet,
te face să vezi.
La Radio România Cultural, în ciclul „Călător
pe mapamond“, a venit rândul Indiei. Octavian Segărceanu – numit şi Sega –,
lucrător în publicitate, este călătorul. Asistat de Raluca Rădulescu,
realizatoarea convorbirii, invitatul reuşeşte să ne aşeze India pe harta
personală a lumii.
L-a trimis acolo o carte despre ego, a unui
„maestru iluminat“ – indian. A plecat, după destule „perpeliri“ şi tergiversări,
provocate de alte cărţi, înspăimântătoare, care spuneau că în India „eşti spălat
pe creier“. E adevărat, dar nu spre răul, ci spre binele tău. O primă imagine a
călătorului e olfactivă: miresmele. Aerul Indiei într-o zi de iunie, cu patru
ani în urmă, un aer bun, plăcut. Un amestec din „toate florile pe care le-am
cunoscut vreodată, combinat cu alte mirosuri, mai stranii“ – povesteşte
invitatul. Primul contact cu o megametropolă – Mumbai – e „paralizant“.
Solicitare senzorială extrem de puternică. Haine colorate, fructe, ricşe, vaci.
„Te faci mic pe bancheta din spate a unui taxi, o maşină veche care totuşi funcţionează“,
cu un şofer care face slalomuri, „îţi vezi moartea cu ochii de mai multe ori“ şi
ajungi la destinaţie. Solicitantă e, în continuare, prima impresie, „o fierbere
a vieţii în contrapunct cu moartea: animale putrezite care zac în mijlocul
drumului“. Pe plajă, în lipsa starurilor bollywoodiene (era vremea musonului,
ploua cu găleata), călătorul de acum, din studio, devine star. Intră în atenţia
tuturor. Discută cu lumea şi face poze. Cum sunt indienii la ei acasă? Fac plajă
îmbrăcaţi. La fel ca bunicii noştri. Femeile în sariuri bogat colorate. Un şofer
de taxi e „un domn“ care „face cea mai importantă meserie din lume“, când „pune
bagajul ca pe o ofrandă în portbagaj“. Un altul, vânzător de marijuana, e un tânăr
„cu mult farmec şi mult bun-simţ“. Acolo, „lumea interlopă are ştaif“. Cu ce treabă
s-a dus, totuşi, în India? N-a fost o vacanţă, ci o mare încercare. Lucra în
publicitate, avea tot ce-şi dorea, dar înăuntrul său era gol şi pustiu. Căuta răspunsuri,
căuta repere în jur şi nu le găsea. Cartea despre ego i s-a adresat direct. Aşa
simţea şi în cele din urmă a ajuns într-un ashram, „o comunitate în care nişte
oameni se duc cu un anume scop: să se descopere pe ei, să se lepede de minciuni
şi de rele“. Acolo nu eşti un turist oarecare, n-ai all inclusive şi nu te duci să dormi pe plajă sau să vezi muzee, să
faci poze şi să vii înapoi la fel de pustiu cum ai plecat. Există reguli. Un
set complet de reguli, care însă nu te constrâng, ci te fac să devii din ce în
ce mai conştient de viaţa ta. Te vezi din ce în ce mai clar pe tine însuţi, ca într-o
oglindă. Vin oameni din toate colţurile lumii. Contactul cu lumea exterioară e
liber. Programul e unul de muncă şi de meditaţie: şase ore de muncă de
secretariat au fost grele pentru că oaspetele spune că nu avea „o minte
organizată“. La un moment dat, roba portocalie se schimba cu roba albă. Se şi
dansa. După o asemenea cură, cel mai important rezultat e că „nu rămâi un
robot“, ci „te cobori în tine, călătoria e în interior“.
Ce ar urma să afle cei care vor să meargă în
India? Că „ar trebui mai întâi să ajungă în punctul acela vecin cu disperarea“.
Când nu poţi fugi de problemele tale, pentru că „de fapt, tu te cramponezi de
ele“. Poţi învăţa să-ţi iei din ce în ce mai puţine poveri cu tine, în orice călătorie.
„Viaţa însăşi e o călătorie“, în care se cade să fii mai puţin încărcat şi „să
te deschizi, să devii din ce în ce mai deschis“.
„Călătoria pe mapamond“ a fost un fel de
roman de aventuri. Spirituale. În încheiere, Raluca Rădulescu s-a adresat
radioascultătorilor: „Vă doresc călătorii fabuloase! Pe curând“. De data asta,
însă, călătoriile la care am fost invitaţi erau în noi înşine.
